dexonline

info

16 definiții pentru împături

din care

explicative (9)
morfologice (4)
relaționale (3)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMPĂTURI, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împătura vb. I] – În + pătură.

împături vt [At: CALENDARIU (1814) 181/15 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez^[1] / E: în- + pătură] 1 (D. o pânză, haină, hârtie etc.) A strânge prin îndoire repetată. 2 (Îlv) A o ~ra A fugi.

Acest pzi, deși este menționat pentru cuvântul-titlu, corespunde variantei împătura. Pzi 1 ar trebui să fie împăturesc. — Ladislau Strifler

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎMPĂTURI, împăturesc, vb. IV. Tranz. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. [Var.: împătura vb. I] – În + pături.

ÎMPĂTURI, împăturesc, vb. IV. Tranz. (Și în forma împătura; cu privire la o pătură, la o foaie de hîrtie, la o haină etc.) A strînge prin îndoire de mai multe ori. Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. – Variantă: împătura, împătur și împăturez (CAMIL PETRESCU, T. II 553, GOGA, C. P. 28), vb. I.

A ÎMPĂTURI ~esc tranz. (pături, hârtie etc.) A îndoi de mai multe ori (pentru a strânge). [Var. a împătura] /în + pătură

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

ÎMPĂTURA vb. I v. împături.

împătura vt vz împături

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

împaturà v. a strânge în pături (pânză, rufe).

împătur și -ésc, a -í v. tr. (d. pătură). Așez, strîng în păturĭ, vorbind de pînză, hîrtie ș. a. – Și păturesc: păturindu-șĭ fusta (Sadov. VR. 1911, 1, 14). În Trans. și a împătura, împătur și -éz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

împături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împăturesc, 3 sg. împăturește, imperf. 1 împătuream; conj. prez. 1 sg. să împăturesc, 3 să împăturească

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

!împături (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. împăturesc, imperf. 3 sg. împăturea; conj. prez. 3 să împăturească

împături/împătura vb., ind. prez. 1 sg. împăturesc/împătur, imperf. 3 sg. împăturea/împătura

împătur.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎMPĂTURI vb. a îndoi, a plia, a strânge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hârtie.)

ÎMPĂTURI vb. a îndoi, a plia, a strînge, (pop.) a pături. (A ~ o coală de hîrtie.)

A împături ≠ a despături

Intrare: împături

împături verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT401) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împături ‑mpături	împăturire ‑mpăturire	împăturit ‑mpăturit împăturitu‑ ‑mpăturitu‑	împăturind ‑mpăturind împăturindu‑ ‑mpăturindu‑	singular	plural
		(a) împături ‑mpături	împăturire ‑mpăturire	împăturit ‑mpăturit împăturitu‑ ‑mpăturitu‑	împăturind ‑mpăturind împăturindu‑ ‑mpăturindu‑	împăturește ‑mpăturește	împăturiți ‑mpăturiți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împăturesc ‑mpăturesc	(să) împăturesc ‑mpăturesc	împătuream ‑mpătuream	împăturii ‑mpăturii	împăturisem ‑mpăturisem
	a II-a (tu)	împăturești ‑mpăturești	(să) împăturești ‑mpăturești	împătureai ‑mpătureai	împăturiși ‑mpăturiși	împăturiseși ‑mpăturiseși
	a III-a (el, ea)	împăturește ‑mpăturește	(să) împăturească ‑mpăturească	împăturea ‑mpăturea	împături ‑mpături	împăturise ‑mpăturise
plural	I (noi)	împăturim ‑mpăturim	(să) împăturim ‑mpăturim	împătuream ‑mpătuream	împăturirăm ‑mpăturirăm	împăturiserăm ‑mpăturiserăm împăturisem ‑mpăturisem
	a II-a (voi)	împăturiți ‑mpăturiți	(să) împăturiți ‑mpăturiți	împătureați ‑mpătureați	împăturirăți ‑mpăturirăți	împăturiserăți ‑mpăturiserăți împăturiseți ‑mpăturiseți
	a III-a (ei, ele)	împăturesc ‑mpăturesc	(să) împăturească ‑mpăturească	împătureau ‑mpătureau	împăturiră ‑mpăturiră	împăturiseră ‑mpăturiseră

împătura² (1 -rez) verb grupa I conjugarea a II-a tranzitiv

verb (VT201)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împătura ‑mpătura	împăturare ‑mpăturare	împăturat ‑mpăturat împăturatu‑ ‑mpăturatu‑	împăturând ‑mpăturând împăturându‑ ‑mpăturându‑	singular	plural
		(a) împătura ‑mpătura	împăturare ‑mpăturare	împăturat ‑mpăturat împăturatu‑ ‑mpăturatu‑	împăturând ‑mpăturând împăturându‑ ‑mpăturându‑	împăturează ‑mpăturează	împăturați ‑mpăturați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împăturez ‑mpăturez	(să) împăturez ‑mpăturez	împăturam ‑mpăturam	împăturai ‑mpăturai	împăturasem ‑mpăturasem
	a II-a (tu)	împăturezi ‑mpăturezi	(să) împăturezi ‑mpăturezi	împăturai ‑mpăturai	împăturași ‑mpăturași	împăturaseși ‑mpăturaseși
	a III-a (el, ea)	împăturează ‑mpăturează	(să) împătureze ‑mpătureze	împătura ‑mpătura	împătură ‑mpătură	împăturase ‑mpăturase
plural	I (noi)	împăturăm ‑mpăturăm	(să) împăturăm ‑mpăturăm	împăturam ‑mpăturam	împăturarăm ‑mpăturarăm	împăturaserăm ‑mpăturaserăm împăturasem ‑mpăturasem
	a II-a (voi)	împăturați ‑mpăturați	(să) împăturați ‑mpăturați	împăturați ‑mpăturați	împăturarăți ‑mpăturarăți	împăturaserăți ‑mpăturaserăți împăturaseți ‑mpăturaseți
	a III-a (ei, ele)	împăturează ‑mpăturează	(să) împătureze ‑mpătureze	împăturau ‑mpăturau	împăturară ‑mpăturară	împăturaseră ‑mpăturaseră

împătura¹ (1 -r) verb grupa I conjugarea I tranzitiv

verb (VT2)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) împătura ‑mpătura	împăturare ‑mpăturare	împăturat ‑mpăturat împăturatu‑ ‑mpăturatu‑	împăturând ‑mpăturând împăturându‑ ‑mpăturându‑	singular	plural
		(a) împătura ‑mpătura	împăturare ‑mpăturare	împăturat ‑mpăturat împăturatu‑ ‑mpăturatu‑	împăturând ‑mpăturând împăturându‑ ‑mpăturându‑	împătură ‑mpătură	împăturați ‑mpăturați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	împătur ‑mpătur	(să) împătur ‑mpătur	împăturam ‑mpăturam	împăturai ‑mpăturai	împăturasem ‑mpăturasem
	a II-a (tu)	împături ‑mpături	(să) împături ‑mpături	împăturai ‑mpăturai	împăturași ‑mpăturași	împăturaseși ‑mpăturaseși
	a III-a (el, ea)	împătură ‑mpătură	(să) împăture ‑mpăture	împătura ‑mpătura	împătură ‑mpătură	împăturase ‑mpăturase
plural	I (noi)	împăturăm ‑mpăturăm	(să) împăturăm ‑mpăturăm	împăturam ‑mpăturam	împăturarăm ‑mpăturarăm	împăturaserăm ‑mpăturaserăm împăturasem ‑mpăturasem
	a II-a (voi)	împăturați ‑mpăturați	(să) împăturați ‑mpăturați	împăturați ‑mpăturați	împăturarăți ‑mpăturarăți	împăturaserăți ‑mpăturaserăți împăturaseți ‑mpăturaseți
	a III-a (ei, ele)	împătură ‑mpătură	(să) împăture ‑mpăture	împăturau ‑mpăturau	împăturară ‑mpăturară	împăturaseră ‑mpăturaseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

împături, împăturescverb

1. A strânge o pătură, o haină, o pânză, o hârtie etc. prin îndoirea de mai multe ori. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: plia pături strânge îndoi antonime: despături
- format_quote Gîngu își împături sumanul pe prispă. C. PETRESCU, S. 35. DLRLC
- format_quote Scrise o carte pe o foaie de hîrtie, o împătură-n patru și-o dete lui moș Gligor. RETEGANUL, P. I 16. DLRLC

etimologie:

În + pătură DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.