13 definiții pentru destoinicie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTOINICIE s. f. Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. – Destoinic + suf. -ie.

DESTOINICIE s. f. Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. – Destoinic + suf. -ie.

destoinicie sf [At: PSALT. SCH. 487/8 / V: dos~ / Pl: ~cii / E: destoinic + -ie] 1 (Înv) Merit. 2 (Îlav) Cu ~ Pe drept, pe merit. 3 Moștenire. 4 Capacitate intelectuală a cuiva de a izbuti să cunoască, să afle, să înțeleagă, de a-și da seama, de a-și face o idee Si: înțelegere, pătrundere, pricepere, (înv) pricepătură, (îvr) priceput1, (reg) pamet. 5 Pregătire, cunoaștere temeinică într-un domeniu. 6 Iscusință, îndemânare, abilitate într-o meserie Si: pricepere, (înv) nimereală, nimerie, (îvr) periliptis, piotimie, precepătură, (reg) priceputație. 7 Faptă, îndeletnicire care denotă destoinicie (4).

DESTOINICIE s. f. Însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință. Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat; democrația le dă și lor toate drepturile. SADOVEANU, E. 25. De-a mea destoinicie să n-ai vreo îndoială. MACEDONSKI, O. II 234. N-am mai slujit eu țării?... Mi-i plin sînu de atestaturi... iacă dovezi... despre destoinicia mea. ALECSANDRI, T. 90.

DESTOINICIE f. Caracter destoinic; demnitate. [Art. destoinicia; G.-D. destoiniciei; Sil. -ci-e] /destoinic + suf. ~ie

destoinicie f. aptitudine, capacitate.

destoĭnicíe f. (d. destoĭnic). Vechĭ. Vrednicie. Azĭ. Capacitate, aptitudine. – Maĭ vechĭ dost-, moștenire.

dostoinicie sf [At: PSALT. 2 / Pl: ~ii / E: ns cf dostoianie] (Îvr) Moștenire.

dostoĭnicíe și -oíre V. destoĭnicie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!destoinicie (înv.) s. f., art. destoinicia, g.-d. art. destoiniciei; (fapte) pl. destoinicii, art. destoiniciile (desp. -ci-i-)

destoinicie s. f., art. destoinicia, g.-d. destoinicii, art. destoiniciei

destoinicie s. f. (sil. -stoi-), art. destoinicia, g.-d. destoinicii, art. destoiniciei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESTOINICIE s. 1. v. capacitate. 2. v. îndemânare.

DESTOINICIE s. 1. capacitate, competență, pregătire, pricepere, seriozitate, valoare, vrednicie, (înv. și pop.) hărnicie, (înv.) practică, volnicie. (Demonstrează o mare ~ în domeniul...) 2. abilitate, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, știință, talent, ușurință, (pop.) meșteșug, meșteșugire, (înv. și reg.) meșterie, (reg.) apucătură, pricepuție, (înv.) iscusire, marafet, practică. (Are o ~ aparte în mînuirea...)

Intrare: destoinicie
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • destoinicie
  • destoinicia
plural
genitiv-dativ singular
  • destoinicii
  • destoiniciei
plural
vocativ singular
plural
dostoinicie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dostoinicie
  • dostoinicia
plural
genitiv-dativ singular
  • dostoinicii
  • dostoiniciei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destoiniciesubstantiv feminin

  • 1. Însușirea de a fi destoinic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Femeile au și destoinicie și pricepere ca orice bărbat; democrația le dă și lor toate drepturile. SADOVEANU, E. 25. DLRLC
    • format_quote De-a mea destoinicie să n-ai vreo îndoială. MACEDONSKI, O. II 234. DLRLC
    • format_quote N-am mai slujit eu țării?... Mi-i plin sînu de atestaturi... iacă dovezi... despre destoinicia mea. ALECSANDRI, T. 90. DLRLC
etimologie:
  • Destoinic + -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.