19 definiții pentru digresiune

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIGRESIUNE, digresiuni, s. f. Abatere de la subiect, în vorbire sau în scris; excurs; parte a unei lucrări care conține o asemenea abatere. [Pr.: -si-u-.Var.: (înv.) digresie s. f.] – Din fr. digression, lat. digressio, -onis.

digresiune sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~ie, degresie[1] / P: ~si-u~ / Pl: ~ni / E: fr digression, lat digressio, -onis] 1 Abatere de la subiectul tratat (în vorbire sau scris) Si: excurs. 2 Parte a unei lucrări care conține o digresiune (1). 3 (Ast) Depărtare maximă a unui astru în mișcarea sa diurnă față de meridianul nordic.

  1. Varianta degresie nu este consemnată cuvânt-titlu în acest dicționar. — Ladislau Strifler

DIGRESIUNE, digresiuni, s. f. Abatere, îndepărtare de la subiectul tratat; excurs; parte a unei lucrări care conține o asemenea abatere. [Pr.: -si-u-.Var.: (înv.) digresie s. f.] – Din fr. digression, lat. digressio, -onis.

DIGRESIUNE, digresiuni, s. f. Abatere de la subiectul tratat (în vorbire sau în scris), mai ales pentru a lămuri o chestiune secundară sau pentru a varia expunerea. Convorbirea lor era de obicei fără digresiuni inutile. CAMIL PETRESCU, N. 28. Înainte de a începe să scriem despre Caragiale, sîntem nevoiți a face o digresiune cam mare, dar care e absolut necesară... pentru priceperea mult talentatului nostru scriitor. GHEREA, ST. CR. I 326. – Pronunțat: -si-u-. – Variantă: (învechit) digresie, digresii (NEGRUZZI, S. I 344), s. f.

DIGRESIUNE s.f. 1. Abatere de la un subiect principal; parte străină de subiectul tratat. 2. (Astr.) Elongație[1] aparentă a unei planete în raport cu Soarele. [Pron. -si-u-, var. digresie s.f. / cf. fr. digression, lat. digressio]. corectat(ă)

  1. În original, tipărit incorect: „alongație” — LauraGellner

DIGRESIUNE s. f. 1. abatere de la subiectul tratat pentru a lămuri o chestiune secundară sau pentru ca expunerea să fie mai variată; divagație, excurs. 2. elongație aparentă a unei planete în raport cu Soarele. (< fr. digresion, lat. digressio)

DIGRESIUNE ~i f. Abatere de la subiectul tratat (în cursul unei expuneri orale sau scrise), menită să învioreze și să varieze expunerea; divagație. [Art. digresiunea; G.-D. digresiunii; Sil. -si-u-] /<fr. digression, lat. digressio, ~onis

digresiune f. abatere dela subiectul principal.

* digresiúne f. (lat. digréssio, -ónis. V. agresiune). Abatere din vorbă, ĭeșiredin subĭectu despre care vorbeștĭ. – Și -ésie.

DIGRESIE s. f. v. digresiune.

DIGRESIE s. f. v. digresiune.

DIGRESIE s. f. v. digresiune.

digresie sf vz digresiune

DIGRESIE s.f. v. digresiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

digresiune (desp. di-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. digresiunii; pl. digresiuni

digresiune (di-gre-si-u-) s. f., g.-d. art. digresiunii; pl. digresiuni

digresiune s. f. (sil. -gre-si-u-), g.-d. art. digresiunii; pl. digresiuni

digresiune (i-u)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIGRESIUNE s. divagare, divagație, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (A făcut o lungă ~.)

DIGRESIUNE s. divagare, divagație, (livr.) excurs, (fig.) ocol, paranteză. (A făcut o lungă ~.)

Intrare: digresiune
digresiune substantiv feminin
  • silabație: di-gre-si-u-ne info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • digresiune
  • digresiunea
plural
  • digresiuni
  • digresiunile
genitiv-dativ singular
  • digresiuni
  • digresiunii
plural
  • digresiuni
  • digresiunilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • digresie
  • digresia
plural
  • digresii
  • digresiile
genitiv-dativ singular
  • digresii
  • digresiei
plural
  • digresii
  • digresiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

digresiune, digresiunisubstantiv feminin

  • 1. Abatere de la subiect, în vorbire sau în scris; parte a unei lucrări care conține o asemenea abatere. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Convorbirea lor era de obicei fără digresiuni inutile. CAMIL PETRESCU, N. 28. DLRLC
    • format_quote Înainte de a începe să scriem despre Caragiale, sîntem nevoiți a face o digresiune cam mare, dar care e absolut necesară... pentru priceperea mult talentatului nostru scriitor. GHEREA, ST. CR. I 326. DLRLC
  • 2. astronomie Elongație aparentă a unei planete în raport cu Soarele. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.