11 definiții pentru distonant
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DISTONANT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant.
DISTONANT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează; strident; fals. – Distona + suf. -ant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
distonant, ~ă a [At: IBRĂILEANU, S. 140 / Pl: ~nți, ~e / E: distona] 1 Care este în dezacord cu ansamblul sau cu restul. 2 (Muz; spc; d. sunete) Care este intonat fals.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTONANT, -Ă, distonanți, -te, adj. Care distonează, care nu se potrivește într-un ansamblu, care nu este potrivit cu celelalte elemente. V. strident. Aceleași fraze care sună în gura lui Stratilat mai mult sau mai puțin corect... sînt cu totul distonante folosite de Manoliu. V. ROM. decembrie 1953, 289.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTONANT, -Ă adj. Care distonează. [< distona].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISTONANT, -Ă adj. care distonează; discordant. (< germ. distonant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DISTONANT ~tă (~ți, ~te) Care distonează; cu proprietatea de a distona; discordant; disonant. /a distona + suf. ~ant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
distonant adj. m., pl. distonanți; f. distonantă, pl. distonante
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
distonant adj. m., pl. distonanți; f. distonantă, pl. distonante
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
distonant adj. m., pl. distonanți; f. sg. distonantă, pl. distonante
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DISTONANT adj. 1. v. nepotrivit. 2. v. nearmonios.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISTONANT adj. 1. inadecvat, neadecvat, necorespunzător, nepotrivit, (fig.) deplasat. (Un element ~ față de ansamblu.) 2. discordant, disonant, nearmonios, strident. (Sunete ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
distonant, distonantăadjectiv
- 1. Care distonează. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: discordant disonant fals nearmonios nepotrivit strident
- Aceleași fraze care sună în gura lui Stratilat mai mult sau mai puțin corect... sînt cu totul distonante folosite de Manoliu. V. ROM. decembrie 1953, 289. DLRLC
-
etimologie:
- Distona + -ant. DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.