15 definiții pentru dârzenie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÂRZENIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjenie s. f.] – Dârz + suf. -enie.

DÂRZENIE s. f. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; p. ext. îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. [Var.: (reg.) dârjenie s. f.] – Dârz + suf. -enie.

dârzenie sf [At: ADAM, R. 136 / V: (reg) ~rje~ / Pl: ~ii / E: dârz + -enie] 1-4 (Fire sau) manifestare de om dârz (1-2) Si: (înv) dârzie (1-4), (îvr) dârzoșenie (1-4), dărzoșie (1-4). 5 Curaj. 6 Obrăznicie. 7 Fermitate. 8 Înverșunare. 9 Nesupunere a animalelor domestice Si: (înv) dârzie (9), (îvr) dârzoșenie (9), dârzoșie (9) 10 Agresivitate. 11 (Pex; înv) Sprinteneală. 12 Încăpățânare. 13 Orgoliu. 14 (Mol) Vigoare a unui om în vârstă Si: (înv) dârzie (14), (rar) dârzoșenie (14), dârzoșie (14). corectat(ă)

DÂRZENIE f. 1) Caracter dârz. 2) Comportare de om dârz; mândrie; fudulie; semeție; fală; măreție. [Art. dârzenia; G.-D. dârzeniei; Sil. -ni-e] /dârz + suf. ~enie

DÂRJENIE s. f. v. dârzenie.

DÂRJENIE s. f. v. dârzenie.

dârjenie sf vz dârzenie

DÎRJENIE s. f. v. dîrzenie.

DÎRZENIE s. f. 1. Fire sau manifestare de om dîrz; îndrăzneală, curaj, cutezanță, hotărîre. Tudor și mișcarea condusă de el ne arată... dîrzenia luptei poporului pentru libertate. IST. R.P.R. 297. Își recăpăta dîrzenia și avea simțămîntul că niciodată nu se va mai întoarce în foc. CAMILAR, N. I 303. 2. Îndărătnicie, încăpățînare, înverșunare; perseverență. Neîndurători față de ei înșiși și față de pămîntul pe care s-au pomenit, l-au muncit cu dîrzenie, silindu-l să se acopere de roade. BOGZA, C. O. 270. 3. Mîndrie, semeție. În ciuda hainelor boțite și rupte, în ciuda murdăriei înspăimîntătoare care-i acoperea parcă și ochii, își păstra neștirbită și dîrzenia și demnitatea. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: dîrjenie (POPA, V. 307) s. f.

dîrjénie f. (d. dîrj orĭ d. bg. dŭržanie, ținere, duržanie, îndrăzneală). Munt. Îndîrjire: dîrjenia cu care vorbise. (CL. 1910, 5, 548).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dârzenie (desp. -ni-e) s. f., art. dârzenia (desp. -ni-a), g.-d. dârzenii, art. dârzeniei

dârzenie (-ni-e) s. f., art. dârzenia (-ni-a), g.-d. dârzenii, art. dârzeniei

dârzenie s. f. (sil. -ni-e), art. dârzenia (sil. -ni-a), g.-d. dârzenii, art. dârzeniei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DÂRZENIE s. 1. v. curaj. 2. v. hotărâre. 3. v. tenacitate. 4. îndârjire, înverșunare. (~ unei dispute sportive.)

DÂRZENIE s. v. mândrie, semeție.

DÂRZENIE s. 1. bărbăție, bravură, curaj, cutezanță, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepiditate, petulanță, (rar) cutezare, (pop. și fam.) suflet, (pop.) inimă, voinicie, (înv.) dîrzie, îndrăznire, mărinimie, semețire, (grecism înv.) taros. (Dovedește o mare ~ în acțiunile sale.) 2. fermitate, hotărîre, intransigență, neclintire, neînduplecare, nestrămutare, neșovăire, statornicie, (livr.) decizie, (înv.) nepreget, (fig.) inflexibilitate. (0~ de granit.) 3. încăpățînare, îndărătnicie, perseverență, persistență, stăruință, tenacitate, (rar) cerbicie. (~ în realizarea țelului urmărit.) 4. îndîrjire, înverșunare. (~ unei dispute sportive.)

dîrzenie s. v. MÎNDRIE. SEMEȚIE.

Intrare: dârzenie
  • silabație: -ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârzenie
  • dârzenia
plural
genitiv-dativ singular
  • dârzenii
  • dârzeniei
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârjenie
  • dârjenia
plural
genitiv-dativ singular
  • dârjenii
  • dârjeniei
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dârzeniesubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Curaj, cutezanță, hotărâre, îndrăzneală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tudor și mișcarea condusă de el ne arată... dîrzenia luptei poporului pentru libertate. IST. R.P.R. 297. DLRLC
      • format_quote Își recăpăta dîrzenia și avea simțămîntul că niciodată nu se va mai întoarce în foc. CAMILAR, N. I 303. DLRLC
  • 2. Neînduplecare, perseverență, tenacitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Neîndurători față de ei înșiși și față de pămîntul pe care s-au pomenit, l-au muncit cu dîrzenie, silindu-l să se acopere de roade. BOGZA, C. O. 270. DLRLC
  • 3. Mândrie, semeție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În ciuda hainelor boțite și rupte, în ciuda murdăriei înspăimîntătoare care-i acoperea parcă și ochii, își păstra neștirbită și dîrzenia și demnitatea. GALAN, Z. R. 353. DLRLC
etimologie:
  • Dârz + -enie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.