expansiv, ~ă [At: MARIAN, F. 8/13 / V: (înv) esp~ / Pl: ~i, ~e / E: fr expansif] 1-2 a Expansibil (1-2). 3-4 smf, a (Om) care are tendința de a-și împărtăși deschis și spontan gândurile, impresiile și sentimentele. 5-6 smf, a (Om) exuberant. 7-8 smf, a (Om) vioi.

*EXPANSIV adj. 1 📻 Care poate să (se) dilate: forță ~ă; fluid ~ ¶ 2 Fig. Care destăinuește ușor tot ce are pe suflet, cu inima pe buze, comunicativ: Priboianu, gros, vorbariț, ~ cu toată lumea VLAH. [fr.].

EXPANSIV, -Ă, expansivi, -e, adj. (Despre oameni) Care își împărtășește deschis (și spontan) impresiile și sentimentele; comunicativ, vioi; (despre inimă, caracter etc.) caracteristic acestor oameni. Priboianu, gros, vorbăreț, expansiv cu toată lumea. VLAHUȚĂ, O. A. III 29. Inima lui mare și expansivă s-a încălzit de cele mai înalte idei și aspirații ale timpului. id. O. A. 465.

EXPANSIV, -Ă adj. Exuberant, comunicativ, deschis, vioi. [< fr. expansif].

EXPANSIV, -Ă adj., s. m. f. (om cu temperament) exuberant, comunicativ, vioi. (< fr. expansif)

EXPANSIV ~ă (~i, ~e) Care își manifestă sentimentele prin numeroase demonstrații exterioare; exuberant. /<fr. expansif

expansiv a. 1. Fiz. capabil de a crește în volum; 2. fig. comunicativ: veselie expansivă.

*expansív, -ă adj. (d. lat. expansus, răspîndit, cu sufixu -iv). Care posedă expansivitate. Fig. Comunicativ, care nu se poate ascunde: caracter expansiv.

espansiv, ~ă smf, a vz expansiv

expansiv adj. m., pl. expansivi; f. expansivă, pl. expansive

expansiv adj. m., pl. expansivi; f. expansivă, pl. expansive

expansiv adj. m., pl. expansivi; f. sg. expansivă, pl. expansive

EXPANSIV adj. 1. v. exuberant. 2. v. sociabil.

EXPANSIV adj. 1. exuberant. (Om ~.) 2. comunicativ, prietenos, sociabil, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soțios, (fig) deschis. (O fire ~.)

Expansiv ≠ reținut, temperat, stăpânit