fierbințeală sf [At: PSALT., ap. GCR. 106 / V: (reg) fer~, her~ / Pl: ~eli / E: fierbinte + -eală] 1 Temperatură ridicată (a aerului). 2 Căldură dogoritoare (răspândită de razele Soarelui, de o sursă de căldură etc.) Si: arșiță, dogoare. 3 (Înv) Căldură sufletească. 4 (Fig) Stare de trăire intensă Si: înflăcărare, tensiune. 5 (Înv) Pornire. 6 (Pop) Temperatură mare a corpului Si: febră (1), (pop) arșiță (2). 7 (Înv; îs) ~ la picioare Boală manifestată prin înroșirea picioarelor, prezența unor vezicule pline cu apă și mâncărime intensă.

FIERBINȚEALĂ, ÎNFIERBINȚEALĂ, †FIERBINTEALĂ (pl. -eli) sf. 1 Căldură arzătoare; dogoare; arșiță: au și lucit soarele cu mare fierbințeală, cumu-i în luna lui Iulie NEC.; unde nu dă soarele o fierbințeală VOR. ¶ 2 Căldură mare în trup, temperatură ridicată: începui să simț la frunte și la tîmple fierbințeală CAR.; într’o noapte avuse fierbințeală ISP. ¶ 3 familiar Ardoare: cît am fost în fierbințeala compunerii, mi se părea că ce scriu e frumos GN.; în înfierbințeala vînătorii nu va fi văzut tocmai bine ODOB. [fierbinte].

FIERBINȚEALĂ, (2) fierbințeli, s. f. 1. Temperatură ridicată (a aerului), căldură dogoritoare (răspîndită de razele soarelui, de aerul înfierbîntat etc.); arșiță. ♦ Fig. Înflăcărare, însuflețire, aprindere. În fierbințeala bătăliei, ciungul a scos din haină și mîna cealaltă. PAS, Z. I 53. (Cu pronunțare regională) În fierbințeala tinereții și a începutului lor de prietenie, tătarul trase jungherul de la coapsă și se crestă la braț. SADOVEANU, O. VII 19. 2. Stare de febră, însoțită adesea de frisoane, de îmbujorarea obrajilor etc. Simțind o fierbințeală mare, își lepădă șalul. NEGRUZZI, S. I 29. ◊ (La pl. cu aceeași valoare ca la sg.) Valuri de fierbințeli îi dogoreau trupul, ca-ntr-o baie de aburi. VLAHUȚĂ, O. A. 127. Într-o noapte avuse fierbințeli mari, dureri de cap și bătaie de inimă. RETEGANUL, P. IV 4. – Variantă: (regional) fierbinteală s. f.

FIERBINȚEALĂ ~eli f. 1) Stare a ceea ce este fierbinte. 2) fam. Temperatură ridicată a corpului; febră. [Sil. fier-bin-] /fierbinte + suf. ~eală

fierbințeală f. 1. starea celui fierbinte; 2. căldură arzătoare; 3. fig. vehemență.

ferbințeală sf vz fierbințeală

înfierbinteală sf vz fierbințeală

FIERBINTEALĂ s. f. v. fierbințeală.

ferbințeálă (est) și fĭe- (vest) f., pl. elĭ. Starea lucruluĭ ferbinte: ferbințeala apeĭ. Căldură arzătoare: ferbințeala soareluĭ. Căldură neobișnuită saŭ de boală în corp: bolnavu are ferbințeală (saŭ ferbințelĭ). Fig. Ardoare. – În nord -teală.

fierbințeală (desp. fier-) s. f., g.-d. art. fierbințelii; pl. fierbințeli

fierbințeală (fier-) s. f., g.-d. art. fierbințelii; pl. fierbințeli

fierbințeală s. f. (sil. fier-), g-d. art. fierbințelii; pl. fierbințeli

FIERBINȚEALĂ s. 1. v. caniculă. 2. v. dogoare. 3. v. febră.

FIERBINȚEALĂ s. 1. arșiță, caniculă, călduri (pl.), dogoare, dogoreală, năbușeală, năduf, nădușeală, pîrjol, pojar, toropeală, zăduf, zăpușeală, (livr.) torpoare, (pop.) arsură, vipie, (reg.) buhoare, cocăt, crăpăt, năplăială, pîclă, prepăt, prigoare, puhăială, zăpuc, (prin Ban.) arsoare, (Ban. și Transilv.) friptoare, (prin Olt.) japsă, (Ban.) pripeală, (înv.) ars, pripec, (fig.) cuptor, jar. (~ zilelor de vară.) 2. arșiță, dogoare, dogoreală, pară. văpaie. (~ focului.) 3. (MED.) călduri (pl.), febră, friguri (pl.), temperatură, (pop.) arșiță, (reg.) năplăială, vipie, (înv.) aprinzeală, (rar fig.) jar. (Un bolnav cu ~.)