FIRAV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: firav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

firav, ~ă [At: JIPESCU, ap. TDRG / V: (reg) hi~, ~reav / A și: firav / Pl: ~i, ~e / E: *vsl фиρaвъ „bolnăvicios”, apropiat de fir] 1 (D. oameni) Care are o constituție delicată Si: delicat, gingaș, plăpând, slăbuț. 2 (Fig) (Cam) slab din punct de vedere al calității, al temeiniciei Si: inconsistent.

FIRAV, HIRAV adj. Slăbuț, delicat: copilul privește la chipul firav ... și-i vine să plîngă GRL. [vsl. *hyravŭ].

FIRAV, -Ă, firavi, -e, adj. Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpând, gingaș. ♦ Fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calității, al temeiniciei. Argumentație firavă. [Acc. și: firav] – Din *sl. chyravŭ „bolnăvicios” (< chyra „boală”), apropiat de fir.

FIRAV, -Ă, firavi, -e, adj. (De obicei despre oameni) Care are o constituție delicată; slăbuț, plăpînd. Dascălul... un soldat firav, își tot ștergea ochii. CAMILAR, N. I 68. Înaltă și firavă, cu ochii verzi-aurii, umbriți de gene răsucite la vîrf, Madala era o mai gingașe imagine, feminizată, a fratelui mai mare. C. PETRESCU, R. DR. 69. Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aieve parc-o văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. IOSIF, PATR. 9. ◊ Fig. Frunzele cad pe furiș, Soarele-i firav În luminiș. D. BOTEZ, P. O. 44.

FIRAV ~ă (~i, ~e) și fig. 1) Care are o constituție lipsită de vigoare; slab; plăpând; gingaș; delicat; fragil. 2) (despre idei, teorii, concepții etc.) Care poate fi ușor combătut; slab argumentat; șubred. /< sl. chyrazu

firáv și hiráv, -ă adj. (vsl. hyravŭ. Firav e infl. de fire. V. hîră). Munt. Slăbănog, debil. – Mold. fireav, -ă, pl. evĭ, eve.

fireav, ~ă a vz firav

hirav, ~ă a vz firav

fíreav, V. firav.

hiráv, V. firav.

!firav adj. m., pl. firavi; f. firavă, pl. firave

!firav/firav adj. m., pl. firavi/firavi; f. firavă/firavă, pl. firave/firave

firav adj. m., pl. firavi; f. sg. firavă, pl. firave

firav

firav.

FIRAV adj. v. debil.

FIRAV adj. debil, delicat, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, moringlav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Mold. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.)

Firav ≠ durduliu, robust, vânos, vârtos, viguros