gingaș, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. 27 / A și: ~gaș / Pl: ~i, ~e / E: mg dsingás] 1 (D. ființe și obiecte) Plăpând. 2 Delicat. 3 Răsfățat. 4 (D. lucruri, acțiuni etc.) Care cere multă pricepere pentru a putea fi dus la bun sfârșit Si: anevoios, dificil. 5 (D. manifestările ființelor) Plin de delicatețe Si: sensibil. 6 (D. oameni și animale) Mofturos la mâncare. 7 (D. plante) Care nu rezistă la frig sau la căldură excesivă.

GINGAȘ, -Ă, gingași, -e, adj. 1. (Despre ființe, flori etc., cu privire la înfățișarea sau constituția lor fizică) Plăpînd, firav; delicat, fin, drăgălaș. Și-apoi ce este mai gingaș decît ochiul? CREANGĂ, P. 58. Să fii gingaș ca o floare, Luminos ca luna sara. EMINESCU, L. P. 143. Măi bădiță, trup gingaș, Io cu tine duce-m-aș. HODOȘ, P. P. 140. ◊ Fig. Dar mai gingașă minune decît tine, poezie, Este a copilăriei alintată bucurie. BELDICEANU, P. 124. Dor gingaș de lumină, amor de dulce soare, Voi mă răpiți. ALECSANDRI, P. A. 110. ◊ (Adverbial) Fata zîmbi vicleană și clătină gingaș din cap. SADOVEANU, O. VII 58. Fetele săltau gingaș ca niște căprioare și abia de atingeau pămîntul. REBREANU, R. I 126. Cînta dulce ca ciocîrlia Ce ciripește vesel în zori, Și suna gingaș atunci cîmpia Ca de un freamăt de zburători. ALECSANDRI, P. I 20. ♦ Fig. (Despre oameni) Plin de delicatețe sufletească, sensibil. 2. (Despre oameni, urmat de determinări introduse prin prep. «la») Căruia nu-i place să mănînce orice; dificil, mofturos. Gingaș la mîncare. ♦ (Mai ales despre plante sau legume) Care nu poate suporta frigul, căldura. Cartofii sînt gingași la ger. 3. (Despre lucruri) Greu de făcut; anevoios, delicat, dificil. S-ar cuveni ca asemenea lucrare gingașă s-o săvîr- șească un înțelept. SADOVEANU, D. P. 17. Nu-și permite să se amestece și nici să dea sfaturi în asemenea chestie gingașă. REBREANU, R. I 250. Amîna din zi în zi... această poznașă trebușoară și gingașă în multe privinți. CREANGĂ, P. 141. – Accentuat și: (regional) gingaș.

GINGAȘ ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre ființe și despre manifestările lor, despre lucruri etc.) Care este foarte delicat și sensibil la influențele exterioare; plin de sensibilitate și delicatețe; fin. 2) și fig. Care are o construcție lipsită de vigoare; delicat; firav; plăpând; slab. Pisică ~ă. Floare ~ă. 3) (despre lucruri, acțiuni) Care cere multă pricepere și eforturi deosebite la realizare; greu de realizat; dificil. /<ung. dsingás

gingaș a. 1. slab și delicat: corp gingaș; 2. simțitor, ușor de înduioșat. [Ung. GYÖNGÉS].

gíngaș (est) și gingáș (vest), -ă adj. (ung. gyenge, gyonge, dial. dsingás, gingaș, de unde și sîrb. gingay, leneș. V. gĭugĭulesc). Delicat, slab. Fig. Blînd, duĭos. Adv. Cu gingășie.

!gingaș adj. m., pl. gingași; f. gingașă, art. gingașa, pl. gingașe

!gingaș/gingaș adj. m., pl. gingași/gingași; f. gingașă/gingașă, art. gingașa/gingașa, pl. gingașe/gingașe

gingaș adj. m., pl. gingași; f. sg. gingașă, art. gingașa, pl. gingașe

gingaș, pl. gingași, f. gingașă, pl. gingașe

gingaș, -șă.

GINGAȘ adj. 1. v. delicat. 2. v. debil. 3. v. dificil.

GINGAȘ adj. v. dificil, mofturos, năzuros.

GINGAȘ adj. 1. delicat, fin, grațios, suav, (Mold. și Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată ~; cu gesturi ~.) 2. debil, delicat, firav, fragil, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slab, slăbănog, slăbuț, șubred, (pop.) pițigăiat, (înv. și reg.) mîrșav, ticălos, (reg.) gubav, morînglav, (Mold. și Transilv.) sighinaș, (Munt. și Olt.) șiștav. (Un copil ~; o constituție ~.) 3. anevoios, delicat, dificil, greu, (fig.) ingrat. (Am o misiune ~.)

gingaș adj. v. DIFICIL. MOFTUROS. NĂZUROS.

gingaș / gingaș (-șe), adj. – 1. Delicat, fragil, care se fărîmă. – 2. Delicat, iubitor. – 3. Delicat, complicat, dificil. – 4. Răsfățat. Mag. dial. dsingás, zsingás, în loc de gyengyés (Miklosich, Fremdw., 89; Cihac, II, 501; Berneker 300; Gáldi, Dict., 91; DAR), cf. sb., cr., slov. gingav „debil, leneș”. Sec. XVII. – Der. gingăși, vb. refl. (a slăbi, a deveni firav; a se răsfăța, a face nazuri); gingășie, s. f. (delicatețe).

gingaș, -ă, gingași, -e, (jingaș), adj. – Pretențios, răsfățat, delicat, mofturos. – Din magh. dial. dsingás, în loc de gyengyés (Miklosich, Berneker, Cihac, Galdi, DA, cf. DER; DEX, MDA).