FONDARE, fondări, s. f. Acțiunea de a se fonda și rezultatul ei; întemeiere, înființare, instituire, creare. [Var.: fundare s. f.] – V. fonda.

FONDARE s.f. v. fundare.

FUNDARE s. f. v. fondare.

fundare sf [At: DA ms / Pl: ~dări / E: funda] 1 Întemeiere. 2 Creare. 3 Susținere a unor afirmații, idei, teorii etc. pe baza argumentelor sau a probelor.

FUNDARE, fundări, s. f. Acțiunea de a se funda și rezultatul ei; întemeiere, înființare, instituire, creare. – V. funda.

FUNDARE s. f. Acțiunea de a funda; întemeiere. Fundarea Romei.

FUNDARE s.f. Acțiunea de a funda și rezultatul ei; întemeiere. [Var. fondare s.f. / < funda].

fondare s. f., g.-d. art. fondării; pl. fondări

!fondare s. f., g.-d. art. fondării; pl. fondări

fundare s. f., g.-d. art. fundării; pl. fundări

fundare s. f., g.-d. art. fundării; pl. fundări

FUNDARE s. 1. v. înființare. 2. v. întemeiere.

FUNDARE s. 1. constituire, creare, instituire, înființare, întemeiere, organizare, (astăzi rar) statornicire. (~ corpului grăniceresc.) 2. întemeiere, zidire. (~ Romei.)