întemeiere sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 234/38 / Pl: ~ri / E: întemeia] 1 Punere a temeliei unei clădiri Si: întemeiat¹ (1). 2 Înființare a unui stat, a unei instituții etc. Si: întemeiat¹ (2). 3 (Rar) Zidire. 4 Întărire. 5-6 Binecuvântare (a tinerilor căsătoriți) Si: întemeiat¹ (5-6). 7 Consolidare. 8 (Mil; înv) Apărare. 9 Îngrijire a unei culturi, plantații etc. Si: întemeiat¹ (9). 10 Confirmare a unui act Si: întemeiat¹ (10). 11 Stabilire într-un loc Si: întemeiat¹ (11). 12 Înrădăcinare (1). 13 (Înv) împuternicire. 14 Instituire. 15 (Înv; îlav) Cu ~ Cu siguranță.

ÎNTEMEIERE s. f. Acțiunea de a întemeia și rezultatul ei; înființare, fundare. Oare nu venise chiar în sara asta, spre a-l clinti din hotărîrea întemeierii gospodăriei colective? CAMILAR, TEM. 126. Actele de întemeiere ale mănăstirilor. ODOBESCU, S. II 6.

întemeiere f. acțiunea de a întemeia și rezultatul ei: fundațiune.

întemeĭére f. Acțiunea de a întemeĭa.

AB URBE CONDITA sau A.U.C. (lat.) = De la întemeierea orașului, data de la care Romanii numărau anii (752 a.H.).

întemeiere s. f., g.-d. art. întemeierii

întemeiere s. f., g.-d. art. întemeierii

întemeiere s. f. (sil. -me-ie-), g.-d. art. întemeierii

întemeiere

întemeiez, -meiază 3, -meieze 3 conj., -meiat prt., -meind ger., -meiere inf. s., -meietor adj. v.

ÎNTEMEIERE s. 1. v. înființare. 2. v. făurire. 3. fundare, zidire. (~ Romei.)

ÎNTEMEIERE s. 1. constituire, creare, fundare, instituire, înființare, organizare, (astăzi rar) statornicire. (~ corpului grănicerilor.) 2. creare, făurire, înfăptuire, realizare. (~ unui stat național unitar.) 3. fundare, zidire. (~ Romei.)

AB URBE CONDITA (lat.) de la întemeierea orașului – Romanii începeau numărarea anilor de la întemeierea Romei (753 î. Hr.).

Ab urbe condita – sau: Urbis conditae (lat. „De la întemeierea orașului”) – Romanii obișnuiau să dateze anii ab urbe condita, adică de la înființarea Romei. Această dată corespunde cu anul 753 (î.e.n.), cînd Romulus, legendarul fondator al cetății, a tras prima brazdă pe locul unde s-a întemeiat Roma. De atunci, după cilrele anului respectiv, romanii scriau inițialele U.C. (urbis conditae). De pildă: Anul 478 U.C. înseamnă anul 478 de la fondarea Romei. Istoria romană a lui Titus Livius poartă titlul Ab urbe conditia libri. IST.