GALANTONIE s. f. (Rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomie s. f.] – Galanton + suf. -ie.

galantonie sf [At: FILIMON, C. I, 275 / V: (înv) ~omie / Pl: ~ii / E: galanton + -ie] (Fam; rar) 1 Purtare, atitudine de dărnicie, de generozitate. 2 Curtoazie.

GALANTONIE, galantonii, s. f. (Fam., rar) Dărnicie, generozitate. [Var.: galantomie s. f.] – Galanton + suf. -ie.

GALANTONIE s. f. v. galantomie.

GALANTONIE s.f. v. galantomie.

galantonie f. calitatea galantonului, dărnicie (CAR.).

galantomie sf vz galantonie

GALANTOMIE, galantomii, s. f. (Franțuzism, astăzi numai familiar) Generozitate, dărnicie. Pierduse trei sute de lei cu o galantomie generoasă, cum, în genere, se pierd banii picați din cer. DELAVRANCEA, S. 129. Are să se arunce la galantomie, o să-ți poruncească a împărți daruri în dreapta și-n stînga, CARAGIALE, O. III 67. – Variantă: galantonie s. f.

GALANTOMIE s.f. (Fam.) Dărnicie, generozitate. [Gen. -iei, var. galantonie s.f. / < galantom + -ie].

GALANTOMIE / GALANTONIE s. f. (fam.) dărnicie, generozitate. (< galantom + -ie)

GALANTOMIE ~i f. 1) Caracter galantom; mărinimie; dărnicie; generozitate. 2) Atitudine de galantom; generozitate; dărnicie; larghețe; mărinimie. [Var. galantonie] /galantom + suf. ~ie

*galantomíe f. (d. galantom). Calitatea de a fi galantom. – Pop. -níe.

galantonie (rar) s. f., art. galantonia, g.-d. galantonii, art. galantoniei

!galantonie (rar) s. f., art. galantonia, g.-d. galantonii, art. galantoniei

galantomie/galantonie s. f., art. galantomia/galantonia, g.-d. galantomii/galatonii, art. galantomiei/galantoniei; pl. galantomii/galantonii

GALANTONIE s. v. culanță, dărnicie, generozitate, mărinimie.

galantonie s. v. CULANȚĂ. DĂRNICIE. GENEROZITATE. MĂRINIMIE.

Galantomie ≠ avariție, calicie, cărpănoșie, zgârcenie