GREUTATE, greutăți, s. f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de Pământ; greime. ◊ Greutate specifică = greutate a unității de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate; fig. valoare proprie a unui lucru. Centru de greutate v. centru. Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon. Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule. 2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva). ♦ Fig. Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă. 3. Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism. 4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect. II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu. 2. (Fam.) Influență, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate; asprime. Greutatea unei pedepse. [Pr.: gre-u-] – Greu + suf. -ătate.

greutate sf [At: VARLAAM, C. 228/12 / P: gre-u~ / Pl: ~tăți / E: lp ◊ grevitas, -tatem] 1 Apăsare a unui corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină Si: (înv) greime (1), greunătate (1). 2 Însușire a unui corp de a fi greu Si: (înv) greime (2), greunătate (2). 3 Forță cu care este atras de pământ un corp (în cădere) Si: (înv) greime (3), greunătate (3). 4 (Îs) ~ specifică Greutate (1) a unității de volum a unui corp. 5 (Îas) Mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate. 6 (Îas) Valoare proprie a unui obiect. 7 (Îs) ~ atomică Număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon. 8 (Îs) ~ moleculară Număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule. 9 (Îs) ~ monetară Greutate (1) a metalului din care este făcută o monedă. 10 (Îs) ~ volumetrică Greutate (1) a unui volum determinat. 11 (Îs) ~ brută Greutate (1) a unui obiect inclusiv aceea a ambalajului. 12 (Îs) ~ netă Greutate (1) a unui obiect din care s-a scăzut greutatea (1) ambalajului. 13 Obiect cu o masă (relativ) mare (cărat de cineva sau de ceva). 14 Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. 15 (Îe) A i se lua (sau a-i cădea) cuiva o ~ de pe inimă A răsufla ușurat că a scăpat de un necaz. 16 Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea, prin cântărire, a masei altor corpuri. 17 Bucată de metal sau de alt material care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism. 18 Halteră. 19 Sferă metalică etalonată folosită la probele atletice de aruncări. 20 (Pex) Probă atletică în care se aruncă greutatea (19). 21 (Spc; îs) ~a fântânii Butuc de lemn sau piatră prinse de capătul cumpenei fântânii, spre a ține echilibrul găleții. 22 Dificultate în realizarea a ceva. 23 (Îlav) Cu (mare) ~ (Foarte) greu. 24 (Fam) Putere. 25 (Fam) Influență. 26 Putere de convingere. 27 Valoare documentară. 28 Gravitate. 29 Asprime. 30 Povară grea purtată pe spate sau în mâini. 31 (Pop) Sarcina femeii gravide. 32 Obligația de a suporta cheltuielile. 33 (Pfm; îs) Om cu ~ Om care are o casă grea de întreținut. 34 (Îas) Om de valoare. 35 (Îas) Om cu (mare) influență. 36 Putere documentară. 37 Indispoziție cauzată de o mâncare prea grasă sau de prea multă mâncare. 38 (Reg; îs) ~ în somn Coșmar. 39 Osteneală. 40 Povară greu de suportat. 41 Impozite, taxe, cheltuieli foarte mari, greu de plătit. 42 (Îvr; îs) ~ asupra cuiva Plângere împotriva cuiva. 43 (Înv) Asprimea iernei. 44 (Îvr) Armată multă. corectat(ă)

GREUTATE, greutăți, s. f. I. 1. Apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; greime. ♦ Greutate specifică = greutate a unității de volum dintr-un anumit corp; mărime care indică, în procente, raportul în care se află o parte a unei colectivități față de întreaga colectivitate; fig. valoare proprie a unui lucru. Centru de greutate V. centru. Greutate atomică = număr care arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a 12-a parte din masa atomului de carbon. Greutate moleculară = număr egal cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule. 2. Corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva). ♦ Fig. Senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște. ♦ Expr. A i se lua (sau a-i cădea) (cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă. 3. Bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire). ♦ Bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism. 4. Halteră. ♦ Obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări; p. ext. probă sportivă în care se aruncă acest obiect. II. 1. Dificultate, piedică în realizarea unui lucru. ♦ Loc. adv. Cu (mare) greutate = (foarte) greu. 2. (Fam.) Influență, trecere, putere. ♦ Putere de convingere; valoare documentară. 3. Gravitate; asprime. Greutatea unei pedepse. [Pr.: gre-u-] – Greu + suf. -ătate.

GREUTATE, greutăți, s. f. I. 1. Forța cu care un corp este atras spre pămînt în virtutea legii gravitației. Unitatea de greutate e gramul-forță. ◊ Centru de greutate v. centru. ♦ Apăsarea pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe orizontale pe care se sprijină. S-a lăsat cu toată greutatea pe scaun. Podelele trosneau sub greutatea lui. ▭ A predat o pereche de boi, obținînd un spor de greutate de 110 kg de fiecare bou contractat. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2908. ◊ Greutate specifică = greutatea unității de volum dintr-un anumit corp; fig. importanță, valoare proprie a unui lucru. Importanța industriei de stat constă nu atît în greutatea ei specifică actuală, ci în perspectivele ei de dezvoltare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 148. Greutate atomică = raportul dintre greutatea atomului unui element și a șaisprezecea parte din greutatea atomului de oxigen. Greutate brută sau netă v. brut, net. Greutate hectolitrică v. hectolitric. 2. Povară, sarcină, încărcătură. Pajura neagră au zburat cu dînsul și cu acea grozăvie de greutate pe spatele sale spre lumea albă. SBIERA, P. 87. ◊ Fig. Și mama s-o sfădit, cu el, că de-acu toată greutatea cîmpului o să cadă pe spatele ei și ale mele. BUJOR, S. 58. ♦ Fig. Senzație de apăsare sau de oboseală. Frică în adevăratul înțeles al cuvîntului nu-mi era, dar simțeam o greutate în piept, o presimțire tristă parcă. SADOVEANU, O. VI 9. Pe inimă-mi se pune o greutate rece. ALECSANDRI, P. A. 130. ◊ Expr. A i se lua (sau a-i cădea cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o grijă mare. Simții că mi se luă o greutate de pe inimă. NEGRUZZI, S. I 10. 3. (Mai ales la pl.) Bucată de metal care reprezintă o anumită măsură de greutate (I 1). Serie de greutăți. ♦ Bucată de metal (sau de orice alt material) avînd diverse forme și mărimi și îndeplinind anumite funcții într-un mecanism. Ceasornicul din părete, sfîrîindu-și lănțișoarele cu greutăți, cîntă cucu de nouă ori. VLAHUȚĂ, O. A. III 53. 4. (Sport; mai ales la pl.) Halteră. ♦ (Atletism) Bilă rotundă de metal care se aruncă cu mîna. II. (În sens abstract) 1. (Mai ales la pl.) Lucru greu de făcut, greu de rezolvat, greu de învins; dificultate, piedică. Cînd era să intrăm la d-nul profesor, deterăm de o nouă greutate. Huțu nu voia de loc să intre. SLAVICI, O. I 79. În calea aceasta întîlni niște greutăți și mai mari. ISPIRESCU, L. 57. ◊ Loc. adv. Cu (mare) greutate = foarte greu, anevoie (de tot). Pe poartă, prin umbra teilor, se arătă părintele Dragomir, înaintînd cu greutate și pufuind de puterea arșiței. SADOVEANU, F. J. 341. O haraba întreagă [de salate] aș fi în stare să mănînc și parcă tot nu m-aș sătura. – Te crede moșul, nepoate, dar cînd ai ști cu ce greutate se capătă! CREANGĂ, P. 211. 2. Influență, trecere, importanță, autoritate, putere. ◊ Loc. adj. Cu greutate = cu trecere, cu vază, influent. Fiind oameni cu greutate, se crezură totuși datori să păstreze o vreme obrazuri îngîndurate. VORNIC, P. 127. O altă masă, aproape de scenă, era rezervată unor agenți de vapoare, oameni cu greutate în comerțul portului. BART, E. 369. ♦ Valoare documentară, putere de convingere. 3. Gravitate. Greutatea pedepsei. Greutatea vinei.

GREUTATE ~ăți f. 1) Forță exercitată asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ. ◊ ~ specifică a) greutatea unității de volum dintr-un corp; b) valoare. 2) Valoarea numerică a unui corp aflat la cântărire. ~atea unei banderole. 3) Piesă de metal etalonată, care servește drept unitate de măsură la cântărit. 4) sport Obiect metalic, de formă sferică, folosit în probele atletice de aruncări. 5) sport Dispozitiv de atletică grea, constând dintr-o bară de metal prevăzută la capete cu discuri de diferite dimensiuni; halteră. 6) Ceea ce se încarcă într-un vehicul (pentru a fi transportat); încărcătură. 7) Factor care încurcă la realizarea unui lucru; dificultate. * Cu (mare) ~ foarte greu. 8) fig. Senzație neplăcută apăsătoare. A simți o ~ pe suflet. 9) fam. Importanță recunoscută într-un anumit domeniu; pondere. 10) Putere de convingere în ceva; grad de încredințare de ceva. ~atea documentului. 11) Caracter grav; gravitate. ~atea crimei. [G.-D. greutății] /<lat. grevitas, ~atis

greutate f. 1. calitatea de ceeace-i greu: greutatea apei; 2. lucru greu, sarcină: greutățile casei; 3. anevoință; am întâmpinat multe greutăți; 4. fig. importanță: om cu greutate. [Lat. vulg. GREVITATEM = clasic GRAVITATEM].

greutáte f. (d. greŭ). Calitatea de a fi greŭ la cantar: greutatea plumbuluĭ. Fig. Dificultate: greutățile caseĭ. Om cu greutate, om serios și important.

greotate sf vz greutate

PER ASPERA AD ASTRA (lat.) = Prin greutăți la stele. Ori-ce izbîndă cere muncă grea.

greutate (desp. gre-u-) s. f., g.-d. art. greutății; pl. greutăți

greutate (gre-u-) s. f., g.-d. art. greutății; pl. greutăți

greutate s. f. (sil. gre-u-), g.-d. art. greutății; pl. greutăți

GREUTATE s. v. influență, înrâurire, putere, trecere.

GREUTATE s. 1. v. povară. 2. apăsare, povară, sarcină. (Mijlocul i se frânge sub ~ bagajelor.) 3. (FIZ.) greutate atomică = masă atomică; greutate moleculară = masă moleculară. 4. v. apăsare. 5. halteră. 6. (înv. și reg.) piatră, (Ban. și Transilv.) plumb. (~ de cântar.) 7. (Munt.) coinac. (~ la fântână.) 8. v. dificultate. 9. v. încercare. 10. încercare, necaz, nevoie, suferință, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~ăți.) 11. v. greu. 12. v. problemă. 13. v. șicană. 14. v. adversitate. 15. v. vicisitudine. 16. efort, osteneală, trudă. (Cu multă ~ a izbutit.) 17. asprime.

GREUTATE s. 1. greu, încărcătură, povară, sarcină, (livr.) pondere, (pop.) tărhat, (înv. și reg.) pond, tar, tovar, (Mold.) tăbîrcă, (înv.) greață, greime. (Poartă în spate toată ~.) 2. apăsare, povară, sarcină. (Mijlocul i se frînge sub ~ bagajelor.) 3. apăsare, presare, presiune, strînsoare, (rar) strînsură. (Simțea o ușoară ~.) 4. (SPORT) halteră. 5. (înv. și reg.) piatră, (Ban. și Transilv.) plumb. (~ de cîntar.) 6. (Munt.) coinac. (~ la fîntînă.) 7. dificultate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă, (pop.) opreală, poticală, potrivnicie, (înv. și reg.) scandal, sminteală, (înv.) anevoință, nevoință, poprire, stenahorie, (fig.) barieră, handicap, hop. (A avut de depășit o mare ~.) 8. greu, impas, încercare, necaz, vicisitudine. (A trecut cu bine ~.) 9. încercare, necaz, nevoie, suferință, vicisitudine, (înv.) ispită. (A trecut prin multe ~.) 10. dificultate, greu. (A dus toată ~ acțiunii.) 11. dificultate, problemă. (Sînt încă multe ~ de rezolvat.) 12. dificultate, neajuns, șicană. (Îi face tot felul de ~.) 13. adversitate, dificultate. (~ile soartei.) 14. dificultate, neajuns, vicisitudine. (~ile vieții.) 15. efort, osteneală, trudă. (Cu multă ~ a izbutit.) 16. asprime. (~ iernii.)

greutate s. v. INFLUENȚĂ. ÎNRÎURIRE. PUTERE. TRECERE.

Greutate ≠ ușurință

GREUTATE. Subst. Greutate, greime (înv.), pondere (livr.). Ponderabilitate. Centru de greutate. Greutate specifică, ponderitate (rar). Greutate atomică, greutate moleculară, pondere atomică. Greutate brută, greutate netă. Dara, tară. Greutate, povară, sarcină, încărcătură, încărcare; balast, lest; greutăți, halteră. Contragreutate. Îngreuiere, îngreunare, împovărare, încărcat. Cîntărire, cîntar, cîntăreală (rar), cîntărit. Cîntar, balanță, cumpănă, terezie; balanță romană; balanță analitică (de precizie); balanță zecimală (cu basculă), basculă; basculă de locomotivă. Măsuri de greutate: miligram; centigram; decigram; gram; decagram; hectogram; kilogram, kilo; chintal; tonă; vagon; megatonă. Gramaj; tonaj. Adj. Greu; ponderal (rar); ponderabil. Greu, încărcat, îngreuiat, îngreunat, împovărat. Vb. A fi greu, a avea (o) greutate (mare), a trage (mult, greu) la cîntar. A cîntări, a cîntări în mînă (în mîini), a cîntâri din ochi, a cumpăni. A (se) îngreuia, a (se) îngreuna, a (se) împovăra, a încărca. V. măsurare.

greutatea specifică a min., (engl.= weight) mărime fizică scalară care exprimă greutatea unității de volum (g/cm3) a min. respective și se notează cu G. Depinde de compoziția chimică, structura și gradul de cristalizare și constituie o proprietate de diagnostic a min. Variază de la valori de 1,1 (chihlimbar) până la 22,5 (min. din grupa osmiridiu). În raport cu g.s. a bromoformului (2,9) se disting min. ușoare (G < 2,9): calcit, cuarț, feldspați și min. grele (G > 2,9): zircon, rutil, aur etc. G.s. a min. se determină prin scufundarea acestora în lichide dense („metoda plutirii”) sau prin metode hidrostatice bazate pe principiul lui Arhimede („metoda picno- metrului”).

EMBARRAS DU CHOIX (fr.) greutatea de a alege – În fața mai multor posibilități e greu să te decizi pe care dintre ele să o alegi.

HOC OPUS, HIC LABOR EST (lat.) aceasta e truda, aici e greutatea – Vergiliu, „Eneida”, VI, 129. Nu coborârea în Infern, ci revenirea pe Pământ e grea. Astfel îl previne Sibila din Cumae pe Enea, care îi ceruse să-l conducă în Infern.

Hoc opus, hic labor est (lat. „Aici e greul, aceasta e truda cea mare”) Vergiliu, Eneida (cînt. VI, vers 129) – Cu aceste cuvinte își sintetizează Sibila pledoaria pe care i-o face lui Enea, spre a-l convinge să nu coboare în Infern (cuvinte valabile pentru cei care își închipuie că a-ți lua viața e un mare eroism). Sibila îi spune: „Facilis descensus Averno” – cînt. VI, vers. 126 – (emistih care și el a devenit locuțiune): „e ușor a coborî în Avern” (lac de lîngă Neapoli, considerat în antichitate a fi intrarea în Infern); dar a face cale-ntoarsă, a te înălța din nou la lumină: hoc opus, aici e greul, hic labor est, aici e toată truda. De unde se vede că această expresie indică punctul cel mai greu, dificultatea cea mai mare, spre deosebire de expresia hic iacet lepus (vezi), care servește pentru împrejurări mai puțin grave, pentru piedici mai mici. George Coșbuc ne-a lăsat o minunată traducere a textului vergilian: „…Ușor e să mergi în Avernus. Poarta lui Pluto cel negru deschisă-i ziua și noaptea. Însă ieșirea la lumea de sus și reîntoarcerea-n lume, Asta e greul și răul.” (Aeneis, Cartea VI, vers. 126 – 129). LIT.

a lua măsuri și greutăți expr. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

a-i cădea greutatea expr. (glum. – d. bărbați) a deveni impotent.

măsuri și greutăți expr. (er., glum.) aparatul genital bărbătesc.