gătire sf [At: NECULCE, L. 250/31 / V: (îvp) ~tare, ~ruri sfp / Pl: ~ri, ~tări^[1] / E: găti] 1 (Îvp) Pregătire fizică sau morală pentru a întreprinde o acțiune. 2 (Îvr) Echipament, pregătiri îndelungate, minuțioase, atente. 3 (Rar) Găteală (2). 4 (Rar) Toaletă. 5 Pregătire a unei mâncări. 6 (Pop; lpl; îf ~ruri) Mâncăruri. 7 (Pop; rar) Terminare a proviziilor de apă, de băutură și de hrană.

GĂTIRE s. f. (Învechit și arhaizant) Acțiunea de a găti; pregătire. Cînd ajunseră la Vamă, domnul dădu poruncă de popas, cum era obiceiul vechi, ca să împlinească toată gătirea de intrare în scaun. SADOVEANU, O. VII 68. Gătire se făcu de îngropăciune... și cu mare alai și jale fu pus la odihna de veci. ISPIRESCU, L. 253.

gătíre f. Acțiunea de a găti. – Vechĭ, azĭ Trans. gătare. Vechĭ și gotovință, pl. e, și gotovire.

gătare sf vz gătire

gătaruri sfp vz gătire

gătáre, V. gătire.

gătire s. f., g.-d. art. gătirii

gătire s. f., g.-d. art. gătirii

gătire s. f., g.-d. art. gătirii

GĂTIRE s. 1. aranjare, dichiseală, dichisire, ferchezuială, ferchezuire, spilcuială, spilcuire, (pop. și fam. depr.) scliviseală, sclivisire. (ă pentru o vizită.) 2. v. împodobire. 3. v. gătit.

GĂTIRE s. 1. aranjare, dichiseală, dichisire, ferchezuială, ferchezuire, spilcuială, spilcuire, (pop. și fam. depr.) scliviseală, sclivisire. (Ce-i ~ asta la tine?) 2. decorare, decorație, împodobire, înfrumusețare, ornamentare, ornare, pavoazare. (~ unei clădiri.) 3. facere, făcut, gătit, pregătire, pregătit, preparare, preparat. (~ mîncării.)

GĂTARE s. v. isprăvire, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat.

gătare s. v. ISPRĂVIRE. ISPRĂVIT. ÎNCHEIERE. SFÎRȘIRE. SFÎRȘIT. TERMINARE. TERMINAT.