hition, ~oană a [At: CUV. D. BĂTR. I, 285 / V: gitioan, hât~, ~teoan, ~teuan, ~ioan, ~iuan, vi~ / P: ~ti-o~ / Pl: ~i, ~e / E: mg hitvány] (Mgm; reg) 1 Slab. 2 Plăpând. 3 Care nu se poate îngrășa.

HITION, -OANĂ, hitioni, -oane, adj. (Regional, mai ales despre vite) Slab, prăpădit. Oile lui slăbiseră și se făcuseră numai abia calde de hitioane ce era. SBIERA, P. 9. – Pronunțat: -ti-on.

HITION adj. v. vitioan.

hitión, -oánă adj. (ung. hitvány, slab). Mold. Trans. Slab, slăbănog: vite hitioane. – Și vition (ca viclean din hiclean).

gitioan, ~ă a vz hition

hâtion, ~oană a vz hition

hiteoan, ~ă a vz hition

hiteuan, ~ă a vz hition

hitioan, ~ă a vz hition

hitiuan, ~ă a vz hition

jiteuan, ~ă^[1] a vz hition

vitioan, ~ă a vz hition

vition, ~oană a vz hition

vition, -oană adj. v. hition.

VITION ~oană (~oni, ~oane) pop. (mai ales despre animale) Care este lipsit de putere fizică; slăbănog; neputincios. /<ung. hitvány

VITIOAN adj. (Mold.) Slab, costeliv, plăpînd (mai ales despre vite). A: Iară dentr-apă mai ieșiră încă 7 boi vitioani și să apropiiară de cei grași și mîncară cei vitioani pre cei grași. CRON. 1689, 38^v. Și de n-ași fi fost de vitioan așé de iusor, atîta de sus nu m-ar fi rădicat. Cl, 100; cf. CRON. 1707, 35^v; CRON. 1732, 29^v; CRON. SEC. XVIII, 28^r, 28^v. ◊ (Substantival) Nici de grasa în samă băgînd, nici de vitioana cevași milă avînd. CANTEMIR, IST., s.v. hitión. // B: Hudyhŭ: De nimic, proști, hitioni. ST. LEX., 285. Vezi-mă că sînt mîrsav și vition. E ante 1704, 28^r. Variante: hition (ST. LEX., 285). Etimologie: magh. hitvány. Vezi și vitioni, vitionime. Cf. m î r ș a v, n e m o ș t e n.

vitión, V. hition.

hition (desp. -ti-on) adj. m., pl. hitioni; f. hitioană, pl. hitioane

hition (-ti-on) adj. m., pl. hitioni; f. hitioană, pl. hitioane

hition adj. m. (sil. -ti-on), pl. hitioni; f. sg. hitioană, pl. hitioane

hition (hitioană), adj. – Slab, uscățiv. – Der. hiteo(a)n, vition. Mag. hitvany (DAR).

vition (-oană), adj. – Slab, descărnat. Mag. hitvány (Cihac, II, 539). În Mold. – Der. vitioni, vb. refl. (a subția, a slăbi); vitionime, s. f. (slăbiciune).

hiteuan, -oánă, hiteoani, -e, (hitioan), adj. – (reg.) Slab, uscat; amărât. În general, se folosește ca adj. pentru animale: „Boul slab este hiteuan”. – Din magh. hitvány „(marfă) de calitate inferioară; slab” (A. Radu, 1970; DER, MDA).

hiteuan, hiteoană, (hitioan), adj. – Slab, uscat; amărât. În general se folosește ca adj. pentru animale: „Boul slab este hiteuan”. – Din magh. hitvány „de calitate inferioară; slab” (A. Radu 1970; DER).