18 definiții pentru hățiș
din care- explicative (12)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂȚIȘ, hățișuri, s. n. Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică și foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă. ♦ Cărare prin pădurile de munte. – Et. nec.
hățiș2 av [At: PAMFILE, A. R. / E: hăț2 + -iș] (Reg; îe) A ține ~ A ține morțiș.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hățiș1 sn [At: GHICA, S. 284 / V: haț~, hârț~ / Pl: ~uri / E: nct] 1 Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși. 2 Desiș greu de străbătut. 3 Pădure mică foarte deasă, cu mulți lăstari tineri. 4 (Reg) Cărare greu accesibilă prin pădurile de munte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂȚIȘ, hățișuri, s. n. Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști; sihlă. ♦ Cărare prin pădurile de munte. – Et. nec.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂȚIȘ, hățișuri, s. n. Tufiș de mărăcini, mărăciniș; desiș mare, nepătruns, într-o pădure; sihlă. Dacă te-ai fi dus în hățișuri, mirosul amărui de mladă te-ar fi amețit. CAMILAR, TEM. 73. Speriat, dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, B. 24. Trecu prin hățișul grădinii și prin zaplazurile năruite și urcă iute scările. EMINESCU, N. 38. Să crească-n drum Un verde hățiș, Un mare stufiș. TEODORESCU, P. P. 464. ◊ Fig. Dar omului ce s-a-nfundat cu anii Prin des hățiș, pe-un drum șovăitor, Cum să-i urnești din cale bolovanii, Cum să-l redai luminii, roditor? DRAGOMIR, S. 9.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂȚIȘ ~uri n. 1) Pădurice foarte deasă (cu mulți lăstari și arbuști) greu de străbătut; sihlă. 2) Potecă prin pădurile de munți. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hățiș n. tufiș de mărăcini: prin scorburi și prin hățișuri ISP. [Origină necunoscută].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hățíș n., pl. urĭ (var. din hățaș). Vest. Desiș, sihlă. Est. Hățaș. V. hucĭ, higĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hațiș sn vz hățiș1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârțiș sn vz hățiș1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hațíș, V. hățaș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) hățáș n., pl. urĭ și e (cp. cu germ. hetzen, a amuța, a mîna, a vîna). Cărare de feare prin pădure (și locu lor de ședere) saŭ drum de vite orĭ de gloate (hățașu oĭlor la munte, hățașu de scurgere a oștilor) saŭ pe unde se lasă butuciĭ la vale. Drum rîpos. – Și hățíș. În Serbia hațiș. (La Sadov. VR. 1930, 9-10, 195 și 197, hățiș și hățaș). (V. pistă, șleaŭ 1 și tract.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hățiș (desiș, pădure; cărare) s. n., pl. hățișuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
hățiș (desiș, pădure, cărare) s. n., pl. hățișuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hățiș s. n., pl. hățișuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!hățaș2 (cărare; drum) (reg.) s. n., pl. hățașuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HĂȚIȘ s. 1. v. desiș. 2. sihlă, (reg.) târșar, (prin Mold. și Bucov.) sihlete. (~ într-o pădure mai bătrână.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HĂȚIȘ s. (BOT.) 1. crîng, desiș, stufăriș, tufăriș, tufiș, (rar) stuf, tufărie, (pop.) bunget, desime, (reg.) hălăciugă, huceag, huci. (Iepurele s-a ascuns într-un ~.) 2. sihlă, (reg.) tîrșar, (prin Mold. și Bucov.) sihlete. (~ într-o pădure mai bătrînă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hățiș, hățișurisubstantiv neutru
- 1. Loc plin cu mărăcini, cu arbuști spinoși etc., desiș greu de străbătut; pădure mică și foarte deasă, cu mulți lăstari tineri și arbuști;. DEX '09 DLRLC
- Dacă te-ai fi dus în hățișuri, mirosul amărui de mladă te-ar fi amețit. CAMILAR, TEM. 73. DLRLC
- Speriat, dintr-un hățiș, Pui sfios de căprioară A ieșit la luminiș. TOPÎRCEANU, B. 24. DLRLC
- Trecu prin hățișul grădinii și prin zaplazurile năruite și urcă iute scările. EMINESCU, N. 38. DLRLC
- Să crească-n drum Un verde hățiș, Un mare stufiș. TEODORESCU, P. P. 464. DLRLC
- Dar omului ce s-a-nfundat cu anii Prin des hățiș, pe-un drum șovăitor, Cum să-i urnești din cale bolovanii, Cum să-l redai luminii, roditor? DRAGOMIR, S. 9. DLRLC
- 1.1. Cărare prin pădurile de munte. DEX '09 DEX '98sinonime: cărare
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09