imprudență sf [At: GHEREA, ST. CR. II, 271 / Pl: ~țe / E: fr imprudence, lat imprudentia] 1 Lipsă de prudență Si: neprevedere, nesocotință. 2 Faptă, vorbă etc. riscantă Si: nechibzuință, nesocotință.

IMPRUDENȚĂ, imprudențe, s. f. Lipsă de prudență, de chibzuială; nesocotință, neprevedere. (Ironic) Caragiale a avut imprudența de a avea propriile sale concepții. GHEREA, ST. CR. II 271. ♦ Faptă nesocotită, nechibzuită. A săvîrșit o imprudență. ▭ E gata pentru toate... imprudențele. CAMIL PETRESCU, U. N. 105.

IMPRUDENȚĂ s.f. 1. Lipsă de prudență; neprevedere, nesocotință. 2. Faptă, vorbă etc. nesocotită, riscantă. [Cf. it. imprudenza, lat. imprudentia].

IMPRUDENȚĂ s. f. 1. lipsă de prudență. 2. faptă, vorbă etc. nesocotită. (< fr. imprudence, lat. imprudentia)

IMPRUDENȚĂ ~e f. 1) Caracter imprudent; lipsă de prudență. 2) Faptă sau vorbă imprudentă. /<fr. imprudence, lat. imprudentia

imprudență f. 1. lipsă de prudență; 2. faptă imprudentă, nesocotință.

*imprudénță f., pl. e (lat. imprudentia). Lipsă de prudență, neprevedere, nechibzuință. Acțiune imprudentă: a face imprudențe.

imprudență s. f., g.-d. art. imprudenței; (fapte) pl. imprudențe

imprudență s. f., g.-d. art. imprudenței; (fapte) pl. imprudențe

imprudență s. f., g.-d. art. imprudenței; (fapte) pl. imprudențe

IMPRUDENȚĂ s. nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.)

IMPRUDENȚĂ s. nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuință, nesăbuire, nesocotință. (A comis o ~.)

Imprudență ≠ prudență

IMPRUDENȚĂ. Subst. Imprudență, neprevedere, nechibzuință, ușurință, neseriozitate, nesocotință, nebunie, necugetare, necumpănire, necumpătare, nesăbuință, nesăbuire (rar). Risc, hazard, aventură; aventurism. Imprudent, nebun. Aventurier. Adj. Imprudent, neprevăzător, nechibzuit, neserios, ușuratic, nesocotit, necugetat, nebun, nebunesc, necumpănit, nechitit (reg.), nesăbuit. Hazardat, periculos, riscant, riscat, aventuros; aventurist. Vb. A fi imprudent, a da dovadă de imprudență. A risca, a-și risca pielea, a-și risca viața, a se hazarda, a se aventura, a (se) primejdui, a se expune, a-și periclita viața, a-și pune capul în joc (la mijloc), a-și băga capul în foc, a-și pune capul sub secure, a-și atîrna ștreangul de gît, a se juca cu focul, a se juca cu (a se pune cu, a căuta pe) dracul. Adv. Imprudent, fără precauție, (în mod) nechibzuit, cu nechibzuință, nebunește, orbește, orbiș (fig.), cu orbire. V. întîmplare, neseriozitate, nestăpînire.