11 definiții pentru nesocotință
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
NESOCOTINȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Pref. ne- + socotință.
nesocotință sf [At: CORESI, EV. 266 / Pl: (4) ~țe / E: ne- + socotință] 1 Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință în acțiuni Si: neghiobie (2), nebunie (6), (înv) nesocoteală, nesocotire (2). 2 (Pex) Imprudență în acțiuni Si: nesocotire (2). 3 (Înv) Nepăsare (5). 4 Faptă, vorbă etc. de om lipsit de judecată Si: nechibzuință, necugetare, nesăbuință, prostie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NESOCOTINȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Ne- + socotință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de GabiAlex
- acțiuni
NESOCOTINȚĂ, nesocotințe, s. f. Lipsă de chibzuială; ușurință, nechibzuință; imprudență; p. ext. (concretizat) faptă, vorbă etc. nechibzuită. Am să te pedepsesc amar pentru nesocotința ta. ISPIRESCU, L. 87. Simți urmările nesocotinței sale. NEGRUZZI, S. I 25. Îl vom vedea... generos pînă la nesocotință. BĂLCESCU, O. II 272.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nesocotință f. nechibzuință.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
nesocotínță f., pl. e. Nechibzuință, purtare de om nesocotit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
nesocotință (înv.) s. f., g.-d. art. nesocotinței; pl. nesocotințe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
nesocotință (înv.) s. f., g.-d. art. nesocotinței; pl. nesocotințe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
nesocotință s. f., g.-d. art. nesocotinței; pl. nesocotințe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
NESOCOTINȚĂ s. 1. v. imprudență. 2. v. prostie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
NESOCOTINȚĂ s. 1. imprudență, nechibzuință, necugetare, neprevedere, nesăbuință, nesăbuire. (A comis o ~.) 2. gogomănie, nătîngie, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, (rar) netoție, (înv. si reg.) nătărăie. (A spus o ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
nesocotință, nesocotințesubstantiv feminin
- 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am să te pedepsesc amar pentru nesocotința ta. ISPIRESCU, L. 87. DLRLC
- Simți urmările nesocotinței sale. NEGRUZZI, S. I 25. DLRLC
- Îl vom vedea... generos pînă la nesocotință. BĂLCESCU, O. II 272. DLRLC
- 1.1. Ușurință, imprudență (în acțiuni). DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: imprudență nechibzuință ușurință
-
- sinonime: nechibzuință nesăbuință prostie
etimologie:
- ne- + socotință. DEX '09