prudență sf [At: IORGOVICI, O. 41/13 / V: (înv) ~ție, ~din~^[1] / E: lat prudentia, fr prudence] 1 Calitate de a fi prudent (2) Si: circumspecție (1), precauție, prevedere. 2-3 (Îljv) Cu ~ (Care acționează, se manifestă) în mod precaut. corectat(ă)

PRUDENȚĂ s. f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, băgare de seamă, circumspecție. Se aventură cu mare prudență pe Calea Griviței. C. PETRESCU, C. V. 39. Foarte activ, totdeauna grav la față și la vorbă, de o cinste exemplară în lucrurile mici – și de rară prudență în cele mari. VLAHUȚĂ, O. A. III 44. A cedat îndemnului prudenții. ALECSANDRI, S. 138.

PRUDENȚĂ s.f. Însușirea de a fi prudent; prevedere, precauție, băgare de seamă. [Cf. fr. prudence, it. prudenza, lat. prudentia].

PRUDENȚĂ s. f. calitatea de a fi prudent; prevedere, precauție, circumspecție. (< fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza)

PRUDENȚĂ ~e f. 1) Caracter prudent; precauție; circumspecție. 2) Comportament prudent; atitudine prudentă; precauție; circumspecție. [G.-D. prudenței] /<fr. prudence, lat. prudentia, it. prudenza

prudență f. calitate ce face să prevedem și să evităm pericolele.

*prudénță f., pl. e (lat. prudentia [din providentia]. V. providență). Prevedere, atențiune la greșelĭ și pericule: prudența e mama siguranțeĭ.

prudenție sf vz prudență

prudință sf vz prudență

prudență s. f., g.-d. art. prudenței

prudență s. f., g.-d. art. prudenței

prudență s. f., g.-d. art. prudenței

PRUDENȚĂ s. atenție, circumspecție, grijă, precauție, prevedere, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotință, veghere. (Să procedați cu multă ~.)

PRUDENȚĂ s. atenție, circumspecție, grijă, precauție, prevedere, băgare de seamă, luare-aminte, (pop.) fereală, pază, priveghere, (înv.) socotință, veghere. (Să procedați cu multă ~.)

Prudență ≠ imprudență

PRUDENȚĂ. Subst. Prudență, precauție, prevedere, circumspecție (livr.), rezervă (fig.), grijă, îngrijire, atenție, băgare de seamă, fereală, ferire. Spirit de conservare, instinct de conservare, conservare, menajament, autocontrol, autoconservare. Prevenire, avertizare; profilaxie. Măsuri de siguranță, asigurare, acoperire. Adj. Prudent, precaut, prevăzător, circumspect (livr.), rezervat, grijuliu, atent. Preventiv; profilactic. Vb. A fi prudent (precaut, prevăzător etc.), a fi cu băgare de seamă, a fi cu ochii în patru, a se feri. A avea grijă de sine, a se conserva, a se menaja, a se autoconserva. A atrage (cuiva) atenția, a preveni, a prevesti (înv. și pop.), a avertiza. A lua măsuri de siguranță, a lua măsuri de precauție, a se pune la adăpost (fig.), a se acoperi (fig.), a se asigura. A-și ține gura, a-și pune pavăză gurii, a-și pune lacăt la gură. A nu risca, a merge la sigur. Adv. Cu prudență, cu precauție, rezervat, cu băgare de seamă, cu atenție. V. apărare, atenție, ocrotire, pază.

TEMERITAS EST FLORENTIS AETATIS, PRUDENTIA SENESCENTIS (lat.) cutezanța este atributul tinereții, iar prudența al bătrâneții – Cicero, „De senectute”, 6, 20.