intrinsec, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 51 / Pl: ~eci, ~ece / E: fr intrinsèque, lat intrinsecus] 1 Care există prin sine însuși (independent de relațiile sale cu alt lucru). 2 Care constituie partea lăuntrică, proprie și esențială a unui lucru 3 (Îs) Valoare ~ă Valoare pe care o are un lucru în mod absolut, prin el însuși. 4 (Fiz; d. semiconductoare) A cărui conducție electrică nu este condiționată de existența impurităților.

INTRINSEC, -Ă, intrinseci, -e, adj. (În opoziție cu extrinsec) Care constituie partea lăuntrică, esența unui lucru. V. interior. Compoziția se supune intențiilor ideologico-artistice ale scriitorului și nu trebuie să contravină adevărului vieții, logicii intrinseci a eroilor și împrejurărilor oglindite. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 366, 2/1. ◊ Valoare intrinsecă = valoare pe care o are un obiect prin el însuși, independent de orice convenție.

INTRINSEC, -Ă adj. 1. Care constituie partea lăuntrică, esențială, a unui lucru. ◊ Valoare intrinsecă = valoare pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuși. 2. (Fiz.; despre semiconductoare) A cărui conducție electrică nu este condiționată de existența impurităților. [< fr. intrinsèque, cf. lat. intrinsecus].

INTRINSEC, -Ă adj. 1. care constituie partea lăuntrică, esența unui lucru; imanent. ♦ valoare ~ă = valoarea pe care o are un lucru în chip absolut, prin el însuși. 2. (anat.; despre mușchi) în interiorul unui organ. 3. (despre semiconductoare) care nu conține impurități. (< fr. intrinsèque, lat. intrinsecus)

INTRINSEC ~că (~ci, ~ce) Care se conține în însăși natura sau esența unui lucru sau fenomen; existent prin însăși natura sau esența unui lucru sau fenomen; imanent. [Sil. in-trin-] /<fr. intrinséque, lat. intrinsecus

intrinsec a. 1. care e interior, esențial: calități intrinsece; 2. real: valoare intrinsecă.

*intrinséc, -ă adj., pl. ĭ, e (fr. intrinsèque, d. mlat. intrinsecus, adj. format d. adv. intrinsecus, în ăuntru, pin ăuntru. V. extrinsec). Care e într’un lucru, ĭ-e (îĭ este) propriŭ, esențial: merit intrinsec al unuĭ om. Valoarea intrinsecă, reală, independentă de orĭ-ce convențiune orĭ circumstanță: valoarea intrinsecă a feruluĭ e foarte mare. (La obĭectele de metal prețios, valoarea intrinsecă e valoarea greutățiĭ metaluluĭ independent de lucrătură). Adv. În mod intrinsec.

intrinsec adj. m., pl. intrinseci; f. intrinsecă, pl. intrinsece

intrinsec adj. m., pl. intrinseci; f. intrinsecă, pl. intrinsece

intrinsec adj. m., pl. intrinseci; f. sg. intrinsecă, pl. intrinsece

intrinsec, f. intrinsecă

INTRINSEC adj. v. imanent.

INTRINSEC adj. (FILOZ.) imanent, lăuntric. (Element ~ al unui fenomen.)

Intrinsec ≠ extrinsec