13 definiții pentru ispititor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISPITITOR, -OARE, ispititori, -oare, adj. 1. Care ispitește; ademenitor, tentant; p. ext. fermecător. 2. (Înv.) Care cercetează, iscodește. – Ispiti + suf. -tor.

ISPITITOR, -OARE, ispititori, -oare, adj. 1. Care ispitește; ademenitor, tentant; p. ext. fermecător. 2. (Înv.) Care cercetează, iscodește. – Ispiti + suf. -tor.

ispititor, ~oare smf, a [At: PSALT. 9/16 / V: (înv) ~iu / E: ispiti + -tor] 1-6 (Persoană) care ispitește (1-3). 7-10 (Persoană, obiect) care (ademenește sau) care amăgește. 11-12 (Persoană) care pune la încercare. 13-16 (Persoană) care îndeamnă (spre rău). 17-18 (Bis) (Forță) care tentează spre săvârșirea unui păcat.

ISPITITOR, -OARE, ispititori, -oare, adj. 1. Care ispitește, atrăgător, ademenitor; p. ext. fermecător. Ar aștepta numai un pretext ispititor pentru a uita și a continua. REBREANU, R. I 249. Din adîncime Ielele-ți cîntară Chemări ispititoare, ca-n povești. CERNA, P. 123. 2. (Învechit) Care cercetează, iscoditor, căutător. Trimisu-și-a... căutători, Luceaferi ispititori. TEODORESCU, P. P. 20.

ISPITITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care ispitește; care atrage și ademenește; tentant; îmbietor. 2) (despre persoane) Care întreabă cu insistență dorind puternic (prin diferite vicleșuguri) să afle un secret; iscoditor. /a ispiti + suf. ~tor

ispititor a. și m. 1. care duce în ispită: duh ispititor; 2. cercetător: își urmă ispititoarea colindă peste Olt OD.

ispititór, -oáre adj. Care te duce (te atrage) în ispită. Cercetător, iscoditor, spion; babele-s foarte ispititoare.

ispititoriu, ~oare a vz ispititor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ispititor adj. m., pl. ispititori; f. sg. și pl. ispititoare

ispititor adj. m., pl. ispititori; f. sg. și pl. ispititoare

ispititor adj. m., pl. ispititori; f. sg. și pl. ispititoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISPITITOR adj. v. ademenitor.

ISPITITOR adj. ademenitor, atrăgător, îmbietor, seducător, tentant. (O perspectivă ~.)

Ispititor ≠ dezgustător, scârbos

Intrare: ispititor
ispititor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ispititor
  • ispititorul
  • ispititoru‑
  • ispititoare
  • ispititoarea
plural
  • ispititori
  • ispititorii
  • ispititoare
  • ispititoarele
genitiv-dativ singular
  • ispititor
  • ispititorului
  • ispititoare
  • ispititoarei
plural
  • ispititori
  • ispititorilor
  • ispititoare
  • ispititoarelor
vocativ singular
plural
ispititoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ispititor, ispititoareadjectiv

etimologie:
  • Ispiti + -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.