junghietură sf [At: DOSOFTEI, V. S. 142 / V: ~ghe~ / P: ~ghi-e~ / Pl: ~ri / E: junghia + -tură] 1 (Pop) Înjunghietură. 2 Junghi (2). 3 (Atm) Articulație a coloanei vertebrale cu baza craniului. 4 (Pex) Gât. 5 (Înv) Animal înjunghiat, adus ca jertfă.

JUNGHIETURĂ, junghieturi, s. f. (Și în forma junghetură) 1. Junghi (1). Cu florile să-l ștergeți De junghieturi. TEODORESCU, P. P. 391. 2. (Uneori determinat prin «gîtului») Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. grumaz, gît. Dacă m-ar vedea că răsfoiesc o carte, jupînul Mielu Gușă mi-ar frînge junghietura gîtului. STANCU, D. 379. Capul îi bănănăia intr-o parte și într-alta, de parcă își rupsese junghetura. ISPIRESCU, L. 106. S-a plecat scurt cu bărbia-n piept, parcă i-a trosnit junghetura. CARAGIALE, S. U. 49. – Variantă: junghetură s. f.

JUNGHIETURĂ ~i f. 1) v. JUNGHI. 2) pop. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului. /a junghia + suf. ~ătură

junghetură sf vz junghietură

JUNGHETURĂ s. f. v. junghietură.

junghetură f. 1. încheietura gâtului cu trunchiul corpului: a’și frânge junghetura; 2. durere împungătoare.

junghetúră f., pl. ĭ (d. lat. *jŭngŭlatura, îld. *jŭgŭlatura, d. júgulum, gît. V. jug, juncțiune). Locu de juncțiune al gîtuluĭ cu trupu la ceafă: a căzut și șĭ-a rupt junghetura gîtuluĭ. Junghĭ, durere împungătoare.

junghietură (pop.) (desp. -ghi-e-) s. f., g.-d. art. junghieturii; pl. junghieturi corectat(ă)

junghietură (pop.) (-ghi-e-) s. f., g. d. art. junghieturii; pl. junghieturi

junghietură s. f. (sil. -ghi-e-), g.-d. art. junghieturii; pl. junghieturi

junghietură

JUNGHIETURĂ s. (MED.) înjunghietură, înțepătură, junghi, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură, (Simte o ~ în regiunea intercostală.)

junghietură s.f. 1 (med.; pop.) v. Împunsătură. Înjunghietură. Înțepătură. Junghi. Nevralgie intercostală. 2 (anat.; la oameni și la unele animale; pop.) v. Gât. 3 (tehn.; la car sau la căruță; reg.) <reg.> creier, opor, umăr, umărul osiei (v. umăr), umerar, umeraș. Junghietura se află lângă străgălie și se îmbină cu căpățâna roții.

JUNGHIETURĂ s. înjunghietură, înțepătură, junghi, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură. (Simte o ~ în regiunea intercostală.)

JUNGHETURĂ s. v. gât, grumaz.

junghetură s. v. GÎT. GRUMAZ.^[1] modificată