opțiuni
  • info

15 definiții pentru locatar

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCATAR, -Ă, locatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește într-o casă (în calitate de chiriaș) pe baza unui contract. – Din fr. locataire.

locatar1, ~ă smf [At: BARONZI, I. G. 374 / Pl: ~i, ~e / E: fr locataire] 1 Persoană care locuiește într-un imobil. 2 Chiriaș. 3 (Înv) Arendaș.

locatar2 sm vz lăcătar block

LOCATAR, -Ă, locatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește într-o casă (în calitate de chiriaș). – Din fr. locataire.

LOCATAR, -Ă, locatari, -e, s. m. și f. Persoană care locuiește într-o casă, în special chiriaș. Uneori întîlnea un locatar de la alt etaj. C. PETRESCU, C. V. 41.

LOCATAR, -Ă s.m. și f. Persoană care locuiește stabil într-un imobil. ♦ Posesor al unui contract de locație (1); chiriaș. [< fr. locataire].

LOCATAR, -Ă s. m. f. cel care locuiește stabil într-un imobil; chiriaș. (< fr. locataire)

LOCATAR ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care locuiește stabil într-o casă sau într-un apartament (în calitate de chiriaș). /<fr. locataire

locatar m. cel ce iea cu chirie o casă, o moșie în arendă.

*locatár, -ă s. (fr. locataire, d. lat. locatarius, cel care se angajează cu leafă, mercenar, d. locare, a închiria, d. locus, loc. V. locandă). Care ĭa cu chirie un imobil, chiriaș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

locatar s. m., pl. locatari

locatar s. m., pl. locatari

locatar s. m., pl. locatari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LOCATAR s. chiriaș, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ într-o casă de locuit.)

LOCATAR s. chiriaș, (prin Transilv.) salău, (înv., în Mold.) chirigiu. (~ într-o casă de locuit.)

Intrare: locatar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locatar
  • locatarul
  • locataru‑
plural
  • locatari
  • locatarii
genitiv-dativ singular
  • locatar
  • locatarului
plural
  • locatari
  • locatarilor
vocativ singular
  • locatarule
  • locatare
plural
  • locatarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

locatar, locatarisubstantiv masculin
locatară, locataresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care locuiește într-o casă (în calitate de chiriaș) pe baza unui contract. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: chiriaș chirigiu salău
    • format_quote Uneori întîlnea un locatar de la alt etaj. C. PETRESCU, C. V. 41. DLRLC
    • 1.1. Posesor al unui contract de locație. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.