lucid, ~ă [At: PISCUPESCU, O., 63 / Pl: ~cizi, ~e / E: fr lucide] 1 a (Înv; asr) Clar. 2 a (Înv; asr) Strălucitor. 3-4 a (D. perioade ale unei boli psihice) În care revine (rațiunea sau) conștiința. 5 a (D. oameni) Care are o minte limpede, pătrunzătoare. 6 a (D. oameni) Care este conștient de realitate. 7 a (D. oameni) Care înțelege și exprimă clar lucrurile. 8 a (D. facultățile intelectuale ale oamenilor și d. manifestările lor) Care este rezultatul unei gândiri profunde, neprejudiciată de afecte. 9 a (D. facultățile intelectuale ale oamenilor și d. manifestările lor) Care dovedește înțelegerea clară, exactă a realității. 10-11 a, av (D. oameni) (Care este) în deplinătatea facultăților mintale Si: conștient, rațional, treaz.

LUCID, -Ă, lucizi, -de, adj. (Despre oameni) Care își dă bine seama de realitate, care are mintea clară; (despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor) care dovedește o minte, un gînd limpede, netulburat. Ascundea o cruntă și lucidă cunoaștere a slăbiciunilor omenești. C. PETRESCU, C. V. 102. Avu un moment noțiunea lucidă a nebuniei sale, dar se simțea mînată înainte. D. ZAMFIRESCU, R. 170. ♦ (Adverbial) În mod conștient, cu rațiune. Gîndește lucid, pînă și în clipele de febră. CAMIL PETRESCU, T. II 174. Își vedea trecerea crescînd pe măsură ce... i se întindeau afacerile, conduse lucid, cu mare istețime și cruntă lăcomie de ban. C. PETRESCU, Î. II 142.

LUCID, -Ă adj. Treaz, conștient; cu mintea clară. ♦ adv. În deplinătatea facultăților intelectuale; treaz. [< fr. lucide, cf. lat. lucidus – transparent].

LUCID, -Ă adj. 1. conștient; (fig.) treaz. 2. care judecă limpede, cu mintea clară. (< fr. lucide)

LUCID¹ ~dă (~zi, ~de) Care înțelege bine lucrurile; limpede. /<fr. lucide, lat. lucidus

LUCID² adv. În mod rațional; cu claritate; conștient. /<fr. lucide, lat. lucidus

lucid a. fig. luminos: spirit lucid.

*lúcid, -ă adj. (lat. lúcidus, lucitor, luminos). Care vede, înțelege saŭ exprimă limpede lucrurile: spirit lucid. Moment lucid (la un nebun), moment cînd mintea-ĭ revine. Somnámbul lucid, persoană ipnotizată căreĭa i se atribue o mare putere de a ghici. Adv. În mod lucid. – Fals -íd (după fr.).

lucid adj. m., pl. lucizi; f. lucidă, pl. lucide

lucid adj. m., pl. lucizi; f. lucidă, pl. lucide

lucid adj. m., pl. lucizi; f. sg. lucidă, pl. lucide

lucid.

LUCID adj. 1. v. conștient. 2. (fig.) limpede. (Are o minte ~.)

LUCID adj. 1. conștient, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.) 2. (fig.) limpede. (Minte ~.)

Lucid ≠ nelucid, tulbure