opțiuni
  • info

16 definiții pentru manco

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANCO s. n. (Fin.) Ceea ce lipsește; spec. lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. – Din it. manco.

MANCO s. n. (Fin.) Ceea ce lipsește; spec. lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. – Din it. manco.

manco sn [At: ARDELEANU, V. P. 260 / V: (nob) manc / Pl: ~curi / E: it manco] 1 Ceea ce lipsește. 2 (Spc) Lipsă de bani constatată la încheierea unei socoteli. 3 Pierdere din cantitatea de marfa cu prilejul transportului, al desfacerii etc.

MANCO s. n. Ceea ce lipsește; lipsă de numerar constatată la încheierea unei socoteli; pierdere de cantitate la mărfuri cu prilejul transportului, al desfacerii etc.

MANCO s.n. (Fin.) Lipsă; (spec.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli. ♦ Pierdere la o marfă datorată transportului etc. [< it. manco].

MANCO s. n. (fin.) lipsă de bani care se constată la încheierea unei socoteli; pierdere la o marfă datorată transportului etc. (< it. manco)

MANCO n. 1) fin. Lipsă de bani; deficit. 2) Lipsă de bani care se constată la încheierea unei operațiuni contabile. 3) Pierdere la o marfă, mai ales datorită transportului. /<it. manco

manc sn vz manco

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

manco (fin.) s. n., art. mancoul

manco s. n., art. mancoul

manco s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MANCO s. (FIN.) lipsă.

MANCO s. (FIN.) lipsă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MANCO CAPAC (în inca: Manqo Qhapaq) 1. Fondator legendar al dinastiei inca din Perú (c. 1200). 2. Yupanqui M. (1513-1537), ultimul împărat inca. S-a urcat pe tron cu ajutorul conchistadorului F. Pizarro, dar înfrânt în conflict cu acesta a fost înlăturat și ucis.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

mancó s. n. invar. (prst.) lipsă de bani în casă; criză financiară a unei prostituate sau a unui stabiliment.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MÁNCO s. n. Ceea ce lipsește; s p e c. lipsă de bani constatată la încheierea unei socoteli; pierdere din cantitatea de marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. Prisosul de salarii rezultat pe urma „mancurilor” de altdată. ARDELEANU, V. P. 260, cf. 125. Manco de casă. - Și: (neobișnuit) manc (pl. mancuri) s. n. – Din it. manco.

MANC s. n. v. manco.

Intrare: manco
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manco
  • mancoul
  • mancou‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • manco
  • mancoului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mancosubstantiv neutru

  • 1. finanțe Ceea ce lipsește. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deficit lipsă
    • 1.1. prin specializare Lipsă de bani constatată la încheierea unor socoteli; pierdere (estimată) la o marfă cu prilejul transportului, al desfacerii etc. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.