masiv, ~ă [At: AR (1829), 188 */21 / S și: (iuz) massiv / Pl: ~i, ~e, (rar, sn) ~uri / E: fr massifi, ger Massiv] 1 a Format dintr-un material compact, fără goluri Si: plin. 2 a Solid. 3 a (Pex) Impunător. 4 a Care este făcut pe scară amplă, în masă. 5 sn (Ggf) Unitate de relief formată dintr-un grup de munți sau de dealuri, reunite în jurul unui vârf. 6 sn (Ggf; pex) Munte. 7 sn Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari, de care se leagă sau care susține o construcție. 8 sn Arboret în care coroanele arborilor se ating. 9 sn Grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel, făcută pentru a produce anumite efecte decorative. 10 sn Parte mai compactă dintr-un întreg. 11 sn Parte mai mare dintr-un întreg. 12 sn Parte mai importantă dintr-un întreg.

MASIV², -Ă, masivi, -e, adj. 1. Care se prezintă ca o masă compactă și relativ mare. Contrastul dintre siluetele lor masive [ale munților]... și suprafața liniștită a Oltului dă naștere unei frumuseți intense. BOGZA, C. O. 253. Într-o masivă coloană înaintau pe Griviței muncitorii de la calea ferată. PAS, Z. IV 84. ♦ (Despre obiecte sau despre materialele din care acestea sînt confecționate) Plin, dens, greu. Inelul masiv pe care Mișu îl purta la degetul cel mic. DUMITRIU, B. F. 141. Într-o altă sală... se află expuse mii și mii de obiecte de aur. Predomină vasele și candelabrele de aur masiv. STANCU, U.R.S.S. 69. Obiecte masive de bronz și de argint. ODOBESCU, S. I 336. ♦ (Despre construcții) Trainic, solid; mare și impunător. Clădirile sînt masive, elegante și zvelte în același timp. STANCU, U.R.S.S. 111. ♦ (Despre persoane) Mare, impunător, voluminos. Sosește din urmă colonelul, greoi și masiv. CAMIL PETRESCU, U. N. 273. 2. Care se găsește sau se produce în cantități mari; pe scară întinsă, amplu. O dată cu planul cincinal au început construcțiile masive de locuințe muncitorești. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 300, 3/5.

MASIV, -Ă adj. 1. Care este (sau pare să fie) compact, des, plin, dens; cu masă mare. ♦ Solid; voluminos, mare; impresionant. 2. În mare cantitate, amplu. [< fr. massif].

MASIV, -Ă I. adj. 1. care constituie o masă compactă, densă. 2. solid; voluminos, mare; (p. ext.) impresionant. 3. în cantitate mare, amplu. II. s. n. 1. ansamblu de culmi muntoase și deluroase care formează o unitate de relief. 2. arboret în care coroanele arborilor se ating. ◊ grup de păduri de același fel. 3. morman, grămadă mare. (< fr. massif, germ. Massiv)

MASIV¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care are o masă bine închegată; cu masa constituită din părți unite strâns. 2) Care constituie o masă grea și compactă; cu masa compactă și lipsită de goluri. 3) (despre ființe, construcții etc.) Care se caracterizează prin dimensiuni impunătoare; de mari proporții. 4) Care se produce pe scară largă; realizat în masă. Bombardament ~. Plecare ~ă. /<fr. massif, germ. massiv

*masív, -ă adj. (fr. massif, d. masse, masă, grămadă; vfr. massis, it. massiccio, sp. macizo). Compact, îndesat, nu gol în mijloc, plin, greŭ: corp masiv, aur masiv. Fig. Greŭ, solid: construcțiune masivă. S. n., pl. e și urĭ. Construcțiune compactă și solidă: un masiv de zidărie. Desiș, grupă de arborĭ crescuțĭ deșĭ și pintre care nu se vede: un masiv de arborĭ. Munțĭ așezațĭ unu lîngă altu: masivu Ceahlăuluĭ. Adv. În mod masiv.

massiv a. 1. care e sau parc îndesat și greu: ornamentele massive; 2. care e plin: brățară de aur massiv; 3. fig. grosolan, greoiu: spirit massiv ║ n. 1. lucrare de zidărie plină și solidă massivul unui peron; 2. buchet de arbori întrún parc; 3. totalitate de munți formând o massă: massivul Carpaților.

masiv¹ adj. m., pl. masivi; f. masivă, pl. masive

masiv¹ adj. m., pl. masivi; f. masivă, pl. masive

masiv adj. m., pl. masivi; f. sg. masivă, pl. masive

MASIV adj., s. 1. adj. compact, plin. (O bară ~.) 2. adj. v. voluminos. 3. s. v. munte.

MASIV adj., s. 1. adj. compact, plin. (O bară ~.) 2. adj. planturos, voinic, voluminos, zdravăn. (O femeie ~.) 3. s. munte, (înv.) codru, promontoriu. (~ Bucegilor.)

Masiv ≠ mic, miniatural, minuscul, mărunt

MASÍV, -Ă adj., s. n. I. Adj. 1. Care constituie o masă unitară și compactă. Lucruri de aur masiv. AR (1829), 188¹/21. Fagi cu scoarță aspră și masivă. CAZIMIR,. L. U. 23. Două sfeșnice de bronz masiv, cu patru brațe, înălțau cîte patru lumînări. TEODOREANU, M. II, 276. Într-o altă sală. . . se află expuse mii și mii de obiecte de aur. Predomină vasele și candelabrele de aur masiv. STANCU, U.R.S.S. 69. Vedeam cum peste vremuri se înalță Statuia ta de aur greu, masiv. BENIUC, C. P. 49. ◊ F i g. Și cînd [bivolii] s-au depărtat în sfîrșit, în tălăzuirea lor masivă și grea, pare că se deplasează înseși temeliile lumii. BOGZA, C. O. 297. ♦ (Despre obiecte) Format dintr-un material compact, fără goluri; plin. Obiecte masive de bronz și argint. ODOBESCU, S. I, 336. Epoletul lat și masiv, cu ceaprazeria lui groasă, abătuse glonțul. CAMIL PETRESCU, O. II, 229. 2. Mare, solid, voluminos; greu; p. e x t. impunător, impresionant. În partea cea din stînga Era două coloane masive, de stil moric. HELIADE, O. I, 220. Secrie. . . făcute din scînduri masive. CALENDAR (1857), 81/7. O schelă foarte masivă. MAIORESCU, D. I, 260. O specie gigantică și nouă De viermi masivi și cenușii. CAMIL PETRESCU, V. 19. Ieși pe ușă, masivă, liniștită. BRĂESCU, A. 35. Filip, masiv. . . , își trecu acru mîneca bluzii peste obrajii asudați. SAHIA, N. 30. A tăcut și a fumat, cu ochii zburliți sub sprâncenele hirsute, masiv, întunecat. TEODOREANU, M. U. 81. Calul, masiv, suportă fără obiecție îndoita greutate. CĂLINESCU, E. O. I, 125, cf. id.21. Largă, puternică, masivă, părînd un cuirasat, Petrila are în jurul ei alte bastimente mai mici, formînd singură o adevărată escadră. BOGZA, V. J. 76. Ușa masivă a holului se deschise și o dată cu valul de aer rece pătrunse înăuntru un om între două vîrste. CONTEMP. 1 954, nr. 430, 2/1. Din întuneric se smulse trupul masiv al locomotivei. V. ROM. ianuarie 1 955, 116. Într-o masivă coloană înaintau pe Griviței muncitorii de la calea ferată. PAS, Z. IV, 84. Dărnescu tăcea, masiv, privind prin el ca prin sticlă, dar asta nu-l demontă cîtuși de puțin pe Motzeanu. T. POPOVICI, S. 324. 3. Care este făcut pe scară amplă, în masă. Natural, urma o vînzare masivă de bule. CĂLINESCU, I. 97. Adoptarea masivă a lexicului neolatin și ajustarea lui grafică. S. C. ȘT. (iași), 1956, nr. 2, 31. [Romanul] a fost primit chiar din primul moment cu căldură . .. , editat în tiraje masive. SCÎNTEIA, 1 960, nr. 4 833. ◊ (Adverbial) Carul pe care era trupul așezat avea roțile aurite masiv și peste tot era gătit cu o pompă foarte mare. GT (1841), 3²/22. II. S. n. 1. (Geogr.) Unitate de relief formată dintr-un grup de munți sau de dealuri (reunite în jurul unui vîrf); p. e x t. munte. Cf. VEISA, I. 171²/2. Masivul Transilvaniei. CALENDAR (1861), 32/5, cf. ȘĂINEANU, D. U. Un platou la poalele brădișului din care iese gol masivul Bucegiului. VLAHUȚĂ, O. A. III, 33. Masiv împădurit Deasupra noastră, Măgura se-nalță uriaș. CAMIL PETRESCU, V. 76. Am învățat. . . numai prima lecție, masivul Făgărașului. BRĂESCU, A. 248. Dar atâta deosebire era între cele două odăi învecinate, încît păreau situate pe versantele opuse ale unui masiv muntos. TEODOREANU, M. II, 78. Marele masiv al Bucegilor se înalță, cu fiecare stîncă, și cu fiecare perete de piatră, tot mai sus. BOGZA, C. O. 206. În masivele înalte ale țării noastre cad precipitații bogate. PROBL. GEOGR. I, 64. ♦ Bloc de beton sau de zidărie de dimensiuni mari, de care se leagă sau care susține o construcție. Cf. COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U. 2. Arboret în care coroanele arborilor se ating. Cf. COSTINESCU, DS 188. ♦ Grupare de arbori, de arbuști sau de plante de același fel (făcută pentru a produce anumite efecte decorative). Cf. ȘĂINEANU, D. U., DM. 3. Partea cea mai compactă, cea mai mare, cea mai importantă dintr-un întreg. V.m a s ă², g r o s. Cf. D. ZAMFiRESCU, R. 187. Au dat cu tîrnăcopul în masivul ruinelor malvense. GALACTION, O. 120. – Scris și: (după fr. și germ.) massiv. – Pl.: (I) masivi, -e, (II) masive și (rar) masivuri. – Din fr. massif, germ. Massiv.