medalion sn [At: NEGULICI / P: ~li-on / V: (reg) midagl~, mid~ / Pl: ~oane / E: fr médaillon (după medalie), it medaglione] 1 (Înv) Medalie de mari dimensiuni. 2 Obiect de podoabă de formă rotundă sau ovală, uneori format din două capace care se închid, ce încadrează o fotografie, o pictură, un basorelief etc. și care se poartă la gât. 3 Ramă ovală sau rotundă în care e fixată o fotografie sau un tablou. 4 (Pex) Fotografie sau tablou care este fixat într-un medalion (3). 5 Ornament arhitectonic de formă rotundă sau ovală, în cadrul căruia este pictat sau sculptat capul unui personaj ori un motiv decorativ oarecare. 6 Scurtă expunere pe o anumită temă literară sau muzicală, urmată de obicei de exemplificări din opera unui scriitor, a unui muzician etc.

MEDALION, medalioane, s. n. 1. Obiect de podoabă, de formă ovală sau rotundă, în interiorul căruia se păstrează o fotografie sau altă amintire și care se poartă atîrnat la gît mai ales de către femei. Luă în mînă toate medalioanele, le deschise. DUMITRIU, N. 85. La gît purta un lanț de aur cu medalion. CAMIL PETRESCU, O. I 347. ♦ Ornament de formă rotundă sau ovală, în interiorul căruia este pictat sau sculptat în basorelief un. motiv decorativ. 2. Fotografie, tablou de formă ovală sau rotundă. Îmi defilează pe dinainte... Matei Basarab și Vasile Lupu, cu căciuli, în medalioane – toată istoria pînă la sfîrșitul cărții. SAHIA, N. 49. 3. (Arhit.) Ornament de formă rotundă sau ovală, cuprinzînd un basorelief sau o inscripție. Opt statue de marmoră frigiană viorie, cu întreite frize, cu timpane și cu medalioane sculptate. ODOBESCU, S. III 71. – Pronunțat: -li-on.

MEDALION s.n. 1. Bijuterie ovală sau rotundă în care se păstrează o fotografie sau o mică amintire și care se poartă de obicei la gît. 2. Fotografie sau tablou de formă ovală sau rotundă. 3. Ornament rotund sau oval care cuprinde un basorelief, o inscripție. ♦ Motiv în formă de romb care se aplică în mijlocul unei țesături. 4. Preparat culinar de formă rotundă sau ovală. 5. Scurtă scriere literară în proză, articol critic în care se schițează portretul unei personalități. ♦ Spectacol, emisiune etc. dedicată evocării unui compozitor sau unui scriitor. [Pron. -li-on. / < fr. médaillon, cf. it. medaglione].

MEDALION s. n. 1. bijuterie ovală sau rotundă în care se păstrează o fotografie, o mică amintire (care se poartă la gât). 2. ornament rotund sau oval de fațadă sau de mobilier, care cuprinde un basorelief, o inscripție. ◊ motiv în formă de romb care se aplică în mijlocul unei țesături. 3. preparat culinar de formă rotundă sau ovală. 4. scurtă scriere literară în proză, articol critic în care se schițează portretul unei personalități. ◊ spectacol, emisiune dedicată evocării unui scriitor, muzician etc. (< it. medaglione, fr. médaillon)

MEDALION ~oane n. Bijuterie de formă rotundă sau ovală, în care se include o fotografie sau o șuviță de păr a unei persoane scumpe și care se păstrează, de obicei, la gât. [Sil. -li-on] /<fr. médallion

medalion n. 1. medalie mare; 2. bijuterie ovală în care se închide un portret, păr, etc.; 3. basso-relief de formă rotundă.

*medalión n., pl. oane (fr. *médaillon, d. it. medaglione, augm. d. medaglia, medalie; sp. medallon, pg. medalhâo). Gĭuvaĭer care se închide și se deschide, care poate avea în el un chip și care se poartă de femeĭ la gît.

midaglion sn vz medalion

midalion sn vz medalion

disc-medalion s. n. Disc reprezentativ pentru un cântăreț ◊ „Acum se pregătește un disc-medalion ce va înregistra piesele sale de succes.” Săpt. 14 XI 69 p. 3. ◊ „Pe A. M. nu l-am găsit încă pe un disc-medalion (pe care îl vom avea, totuși, în acest an)” Săpt. 21 IV 72 p. 13 (din disc + medalion)

medalion (desp. -li-on) s. n., pl. medalioane

medalion (-li-on) s. n., pl. medalioane

medalion s. n. (sil. -li-on), pl. medalioane

MEDALION s. (înv.) left. (Purta la gât un ~.)

MEDALION s. (înv.) left. (Purta la gît un ~.)

MEDALIÓN s.n. În gastronomie, felie de formă rotundă sau ovală de carne (mușchi sau mușchiuleț de vițel sau de porc), de piept de pasăre, de pește, de crustacee sau de ficat de gâscă.

MEDALION (< ital. medaglione din medaglia, medalie) Scurtă scriere literară în proză, deseori sub formă de articol apărut cu prilejul unei aniversări, în care sînt înfățișate portretul, trăsăturile și sensurile fundamentale ale vieții și activității unei personalități. Medalionul se caracterizează prin conciziune și putere de evocare, datorită unui lirism difuz (Evocări de M. Sadoveanu, Oameni cari au fost de N. Iorga ș.a.). Ex. Ziua lui Mihai Viteazul în 1916 „Astăzi e ziua lui, a celui care a făcut ca neamul nostru să trăiască o clipă de supremă fericire, după care a urmat lovitura perfidă, pierderea cîștigului glorios al unei cinstite biruințe, sfîrșitul lui în mijlocul trădării și batjocurilor unui inamic ignobil, insultele care au căzut asupra mormîntului îndată uitat. L-am admirat și iubit totdeauna, întrucît o așa de înaltă admirație poate lăsa loc și pentru iubirea pe care desigur i-o datorăm. Dar nu știu dacă l-am și înțeles cum trebuie.” (N. IORGA, Oameni cari au fost)

MEDALION s. n. 1. (Învechit) Medalie de mari dimensiuni. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, LM, DDRF, BARCIANU. 2. Obiect de podoabă (femeiască), de formă rotundă sau ovală (uneori format din două capace care se închid), care încadrează o fotografie, o pictură, un basorelief etc. și care se poartă, de obicei, la gît. Alexis trimise Mărgăritei un mic medalion smălțuit. ALECSANDRI, O. P. 109. La gît purta un lanț de aur cu medalion. CAMIL PETRESCU, O. I, 347, cf. H II 81, 147, IV 57, XII 174. ♦ Ramă ovală sau rotundă în care e fixată o fotografie sau un tablou ; p. e x t. fotografie sau tablou care este fixat într-o astfel de ramă. Eu cel ce am pozat cu atîția alți tovarăși ai mei în fața atîtor obiective, privind medalionul acesta, încep să mă înfior. ANGHEL, PR. 149. Îmi defilează pe dinainte. . . Matei Basarab și Vasile Lupu, cu căciuli in medalioane – toată istoria pînă la sfîrșitul cărții. SAHIA, N. 49. O veche fotografie. . . așezată în medalion oval pe măsuța de scris a Olguței. TEODOREANU, M. II, 76. 3. Ornament (arhitectonic) de formă rotundă sau ovală, în cadrul căruia este pictat sau sculptat capul unui personaj ori un motiv decorativ oarecare. În muzeul Sauvageot de la Paris se află printre sticlării, săpături în inoroc etc. și frumoasele pahare rotunde, stil rococo, cu desemnuri emblematice și inscripții în medalioane. MAIORESCU, CR. I, 370. [Arcul de triumf al lui Constantin cel Mare] cu timpane și cu medalioane sculptate. ODOBESCU, S. III, 71, cf. 73. Curtea interioară e împrejmuită de un portic, împodobit cu ghirlande și medalioane dé inspirație antică. OȚEȚEA, R. 261. 4. Scurtă expunerepe oanumită temăliterară sau muzicală urmată de obicei, de exemplificări din opera unui scriitor, unui muzician etc. - Pronunțat: -li-on.- PL: medalioane. – Și: (regional) midalión (H II 147), midaglión (ib. XII 174) s. n. - Din fr. médaillon (după medalie). Cf. it. m e d a g l i o n e.

MIDAGLIÓN s. n. v. medalion.

MIDALIÓN s. n. v. medalion.