meșteșugi [At: PSALT 171 / V: (înv) ~șterș~ / Pzi: ~gesc / E: meșteșug] 1 vt (Fam) A realiza ceva cu talent, cu pricepere, cu dibăcie Si: (înv) a meșteșugui (1). 2 vt (Îvr) A înzestra cu... 3 vt (Nob) A rezolva cu pricepere dificultățile cuiva. 4-5 vir (Înv) A acționa cu pricepere, cu dibăcie, cu viclenie Si: (înv) a meșteșugui (3). 6 vr (Înv) A se strădui cu talent, cu pricepere sau cu mijloace viclene, perfide să... Si: (înv) a meșteșugui (5). 7 vt (Înv) A plănui. 8-9 vti A unelti împotriva cuiva. 10 vt (Înv) A se preface că... 11 vt (Fam; rar) A falsifica.

MEȘTEȘUGI, meșteșugesc, vb. IV. Tranz. A efectua un lucru cu atenție, cu migală, cu iscusință. ♦ A unelti, a urzi.

A MEȘTEȘUGI ~esc 1. tranz. 1) A face cu îndemânare și pricepere (de meșter); a meșteri; a măiestri. 2) fig. (acțiuni dușmănoase) A întreprinde pe ascuns; a pune la cale în taină; a unelti; a urzi; a țese; a coace. 3) rar (obiecte, informații etc.) A prezenta drept veritabil, denaturând în mod intenționat; a imita în scop de fraudă; a contraface; a falsifica. 2. intranz. A organiza în taină o acțiune reprobabilă; a unelti; a urzi; a țese; a coace. /Din meșteșug

meșteșugì v. 1. a lucra cu meșteșug; 2. fig. a urzi intrigi.

meșterșugi v vz meșteșugi

meșteșugésc v. tr. (d. meșteșug). Lucrez cu artă. Fig. Uneltesc, machinez, urzesc: a meșteșugi o intrigă. – Vechĭ -rșuguĭesc (N. Cost. 2, 59) și -eșuguĭesc.

meșteșugi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugesc, 3 sg. meșteșugește, imperf. 1 meșteșugeam; conj. prez. 1 sg. să meșteșugesc, 3 să meșteșugească

meșteșugi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugesc, imperf. 3 sg. meșteșugea; conj. prez. 3 să meșteșugească

meșteșugi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. meșteșugesc, imperf. 3 sg. meșteșugea; conj. prez. 3 sg. și pl. meșteșugească

meșteșugi, meșteșugesc v. t. (intl.) a falsifica

MEȘTEȘUGI vb. IV. 1. Tranz. (Astăzi mai ales familiar) A face, a realiza, a executa (cu talent, cu pricepere, cu dibăcie), (învechit) a m e ș t e ș u g u i (1) ; (învechit, rar) a înzestra, a prevedea cu. . . Zidi în oraș. . . nește curți prea frumoase și le meșterșugi cu nește cămăr (case) luminoase (a. 1 648). GCR I, 133/29, cf. DDRF, ȘĂINEANU, D. U. ♦ (Neobișnuit) A aranja, a rezolva (cu pricepere) situația cuiva. Unde nu m-amestec eu, degeaba, nu se face nuntă. . . Hei! hei! pe cîți am meșteșugit eu ! CONV. LIT. XI, 62. 2. I n t r a n z. și r e f l. (Învechit) A acționa, a proceda, a se comporta (cu pricepere, cu dibăcie, cu viclenie); (învechit) a meșteșugui (2). Să o scoață de la moarte amară. . . meșterșugeaște așea. DOSOFTEI, V. S. ianuarie 6^v/1. Meșteșugeaște asupra ta ca asupra unii libovnice. AETHIOPICA, 38^r/10. S-au meșteșiugit ca un măiestru, de au intrat cum am zice pe supt pielea tuturor miniștrilor. DiONISIE, C. 212. ◊ T r a n z. Veniți dară să-i meșteșugim pre dînșii, pentru ca să nu să înmulțească, și cînd ni se va întîmpla noao războia, să vor adaoge și aceștea cătră nepriiateni. BIBLIA (1 688), 39¹/38. !3. R e f l. (Învechit) A se strădui, a se sili (cu talent, cu pricepere sau cu mijloace viclene, perfide) să. . .; (învechit) a meșteșugui (3). În tot chipul să meșteșugi cum ar face să aibă spurcată împreunare cu dînsa. MINEIUL (1 776), 10^v2/1. Meșteșugindu-se el cu cuvîntul lui să răsipească mulțimea oamenilor ca să nu să jăfuiască argintul. ib. 161^v1/21. Vezi cum se meșteșugea calvinii să tragă la credința și legea lor pe bieții românii din Ardeal! ȘINCAI, HR. III, 41/31. 4. T r a n z. (Învechit) A pune la cale, a plănui, a aranja; a urmări; (învechit) a meșteșugui (4); (tranz. și intranz.) a unelti, a urzi (împotriva cuiva). Și spre oamerii tăi lăncotiră (h i t l e n i r ă cc², meșterșugiră D) cu voie. PSALT. 171. L-au furatu-l noaptea, meșterșugind cu aceasta să dzîcă c-au învis din morț. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 125^r/8. Au aflat toate cîte le-au grăit și le-au meșteșugit vlădica. . . că sînt minciuni (începutul sec. XVIII), MAG. IST. IV, 51/10. Meșteșugi ca să arză chivotul sfîntului. MINEIUL (1 776), 161^v1/1. Au meșterșugit împăratul nostru să nu vorbească mulți cu tine. VARLAAM-IOASAF, 18^{v/8, cf. KLEIN, D. 94. Pre învecinatele ghinte. . . le invită, ca împreună cu el să se scoale asupra romanilor, și altele împotriva legăturei meșteșugeaște. maior, ist. 5/11, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. 5. T r a n z. (Învechit) A simula că. . ., a se preface că. . . Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, ALEXI, W. 6. Tranz. (Familiar, rar) A falsifica, (învechit) a meșteșugui (5). Cică i-ar fi lipsit cîteva sute de mii de lei din casă, ar fi meșteșugit și registrele. ap. IORDAN, STIL. 366. – Prez. ind.: meșteșugesc. – Și: (învechit) meșterșugi vb. IV. – V. meșteșug.

MEȘTERȘUGÍ vb. IV v. meșteșugi.