NESECAT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Pref. ne- + secat.

nesecat, ~ă a [At: LB / Pl: ~ați, ~e / E: ne- + secat] 1 Care nu seacă Si: (rar) nesecabil (1), nesecătuit (1). 2 Care nu se usucă Si: (rar) nesecabil (2), nesecătuit (2). 3 (Fig) Fără sfârșit. 4 (Fig) Mereu viu. 5 (Fig) Inepuizabil. 6 (Fig) Continuu.

NESECAT, -Ă, nesecați, -te, adj. (Adesea fig.) Care nu seacă sau nu poate seca; fără sfârșit, mereu viu; inepuizabil; nesecătuit. – Ne- + secat.

NESECAT, -Ă, nesecați, -te, adj. Care nu poate seca, fără sfîrșit, mereu viu; inepuizabil. Printr-o temeinică și adîncă cunoaștere a limbii poporului, scriitorul are la îndemînă nesecata ei bogăție lexicală și gramaticală, ca material de construcție pentru stilul său artistic. L. ROM. 1953, nr. 2, 38.

NESECAT ~tă (~ți, ~te) Care nu se termină niciodată; inepuizabil; interminabil. /ne- + secat

nesecat a. 1. care nu poate fi secat: fântână nesecată; 2. fig. care nu se isprăvește, care durează mult.

nesecát, -ă adj. Care nu maĭ seacă, nesleit: fîntînă nesecată (fig.) veselie nesecată. – Și nesecătuít (fig.).

nesecat adj. m., pl. nesecați; f. nesecată, pl. nesecate

nesecat adj. m., pl. nesecați; f. nesecată, pl. nesecate

nesecat adj. m., pl. nesecați; f. sg. nesecată, pl. nesecate

NESECAT adj. v. inepuizabil, interminabil, neepuizabil, neistovit, nesfârșit.

nesecat adj. v. INEPUIZABIL. INTERMINABIL. NEEPUIZABIL. NEISTOVIT. NESFÎRȘIT.