NESFÂRȘIT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini; etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Pref. ne- + sfârșit.

nesfârșit², ~ă [At: CORESI, EV. 20 / V: (înv) nesvăr~ / Pl: (1-8) ~iți, ~e, (10-11) ~uri / E: ne- + sfârșit] 1 a Care nu are limite în timp și spațiu Si: infinit, interminabil (înv) nesăvârșit (3). 2 a Care nu încetează Si: continuu, permanent. 3 a Care nu se consumă Si: interminabil. 4 a Etern. 5 a (Cu valoare de superlativ) Foarte mare. 6 a (Cu valoare de superlativ) Foarte întins. 7 a (Cu valoare de superlativ) Foarte numeros. 8 a (Cu valoare de superlativ) Foarte intens. 9 av (Udp „de”, exprimă ideea de superlativ absolut) Extrem de... 10 sn Întindere nelimitată în spațiu Si: infinit, nemărginire. 11 sn Întindere nelimitată în timp Si: eternitate, veșnicie.

NESFÂRȘIT², -Ă, nesfârșiți, -te, adj. 1. Care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit. 2. Foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens. ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. – Ne- + sfârșit.

NESFÂRȘIT¹ ~tă (~ți, ~te) (negativ de la sfârșit) 1) Care are loc fără întrerupere; necontenit; neîntrerupt; continuu. 2) (despre întinderi, spații) Care nu are capăt; nemărginit; infinit; nelimitat. /ne- + sfârșit

nesfârșit a. și adv. fără sfârșit. ║ n. infinit.

NESFÎRȘIT², -Ă, nesfîrșiți, -te, adj. Fără sfîrșit, fără limite, fără margini, care nu se (mai) termină; infinit. O liniște nesfîrșită plutea pe fînațuri. SADOVEANU, O. VII 25. Ploaia curge monoton în burlane, iar ziua e nesfîrșită. C. PETRESCU, A. 486. Se întinse călătoria cea lungă și nesfîrșită prin cîmpii și păduri, orașe și sate, munți și văi, rîuri și mări. POPESCU, B. I 28. ◊ (Adverbial) Glasul mulțimii părea un cor în multe voci repetînd nesfîrșit același refren. REBREANU, R. II 91. ♦ (Adverbial, împreună cu prep. «de», folosit în construirea superlativului) Extrem de..., foarte. Sînt nesfîrșit de fericit! grăi cu politeță aleasă leahul. SADOVEANU, O. VII 83. Manifestările artistice, psihologice, sociale sînt... nesfîrșit de complexe. GHEREA, ST. CR. III 58.

nesfîrșít, -ă adj. Care nu e sfîrșit, nu e terminat. Infinit.

nesfârșit¹ (desp. nes-fâr-/ne-sfâr-) adj. m., pl. nesfârșiți; f. nesfârșită, pl. nesfârșite

!nesfârșit¹ (nes-fâr-/ne-sfâr-) adj. m., pl. nesfârșiți; f. nesfârșită, pl. nesfârșite

nesfârșit adj. m. (sil. mf. -sfâr-), pl. nesfârșiți; f. sg. nesfârșită, pl. nesfârșite

NESFÂRȘIT adj. 1. v. interminabil. 2. v. continuu. 3. v. veșnic. 4. v. inepuizabil. 5. v. extraordinar. 6. v. nemărginit. 7. v. imens.

Nesfârșit ≠ sfârșit, terminat

NESFÎRȘIT adj. 1. interminabil, (fig.) kilometric. (O cuvîntare ~.) 2. continuu, etern, necontenit, necurmat, neîncetat, neîntrerupt, permanent, perpetuu, veșnic, (înv. și reg.) mereu, (reg.) necunten, (înv.) neîncontenit, neprecurmat, nesăvîrșit, pururelnic. (O luptă ~ între contrarii.) 3. etern, nemuritor, nepieritor, neuitat, perpetuu, veșnic, viu, (livr.) sempitern, (înv.) neapus, pururelnic, nesăvîrșit, (fig.) nestins. (O amintire ~.) 4. inepuizabil, interminabil, neepuizabil, neistovit, (fig.) nesecat. (O sursă ~ de...). 5. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 6. colosal, enorm, imens, nemărginit, nemăsurat, vast, (livr.) incomensurabil. (Suprafață ~.) 7. imens, infinit, necuprins, nefinit, nelimitat, nemărginit, nemăsurat, nețărmurit, (rar) ilimitat. (O cîmpie ~.)