numărare¹ sf [At: AMFILOHIE, E. 5 / Pl: ~rări / E: număra] 1 Determinare a numărului de unități dintr-un șir, dintr-o serie etc. Si: numărat¹ (1), numărătoare (1), (îvp) numărătură (1), numerație (1). 2 Determinare a numărului de elemente dintr-o mulțime Si: numărat¹ (2), numărătoare (2), (îvp) numărătură (2). 3 Verificare a numărului unui șir de obiecte Si: numărat¹ (3). 4 (Înv; pex) Calcul. 5 Punere a unor numere în ordine crescătoare sau descrescătoare Si: numărat¹ (5). 6 (Înv) Enumerare. 7 Înglobare într-un număr de... Si: numărat¹ (7). 8 (Reg; îe) Nu-i vreme de ~ Nu este vreme de pierdut. 9 (Îvp) Oferire cuiva a ceva, numărând Si: numărat¹ (9). 10-11 (Rar) Plată (în bani) Si: numărat¹ (10-11). 12 Aplicare a unei serii de lovituri Si: numărat¹ (12). 13 Înglobare a unui număr de... Si: numărat¹(13). 14 Dispunere de un număr de... Si: numărat¹ (14). 15 Considerare în aceeași categorie cu... Si: numărat¹ (15).

NUMĂRARE, numărări, s. f. Acțiunea de a număra. Numărarea banilor.

anumărare^[1] sf vz numărare

numărare s. f., g.-d. art. numărării; pl. numărări

numărare s. f., g.-d. art. numărării; pl. numărări

numărare s. f., g.-d. art. numărării; pl. numărări

NUMĂRARE s. v. numărat.

NUMĂRARE s. numărat, numărătoare, (pop.) numărătură, (înv.) socoteală, socotință. (~ banilor.)