opțiuni
  • info

8 definiții pentru osândit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSÂNDIT, -Ă, osândiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) 1. Condamnat, pedepsit. 2. Blestemat; nenorocit, năpăstuit, urgisit. – V. osândi.

OSÂNDIT, -Ă, osândiți, -te, adj. (Pop.; adesea substantivat) 1. Condamnat, pedepsit. 2. Blestemat; nenorocit, năpăstuit, urgisit. – V. osândi.

osândit, ~ă [At: PARACLIS (1639), 250 / V: (înv) osin~ / Pl: ~iți, ~e / E: osândi] (Înv) 1-4 smf, a (Persoană) condamnată (printr-o sentință judecătorească). 5 a Condamnabil. 6 a Năpăstuit. 7 a (Olt) Slab. 8 a (Olt) Nedezvoltat.

osândit a și m. condamnat.

osindit, ~ă a vz osândit

OSÎNDIT, -Ă, osîndiți, -te, adj. 1. Condamnat, pedepsit. (Mai ales substantivat) Nimic nu mai putea opri plînsetele osîndiților. CAMILAR, N. I 92. Domițian, galben ca un osîndit, aștepta în picioare hotărîrea. BASSARABESCU, S. N. 26. Tu poți dintr-un cuvînt Să mingii osindiții ce-n desperare sînt. ALECSANDRI, T. 206. 2. Blestemat; năpăstuit, urgisit. Săracul țăran ce-și pierde vitișoarele sau plugul, Robul osîndit ce fuge blăstemînd biciul și jugul. HASDEU, R. V. 61. Dacă a mea privire s-o-ntoarce spre mormînt, Dacă a vieți-mi tristă făclie osîndită S-o întuneca... ALEXANDRESCU, P. 80.

osîndít, -ă adj. și s. Condamnat: un osîndit.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSÂNDIT adj., s. (JUR.) 1. adj. v. condamnat. 2. s. v. condamnat.

OSÎNDIT adj., s. (JUR.) 1. adj. condamnat, pedepsit, (înv.) certat. (Infractor ~.) 2. s. condamnat, deținut, ocnaș, pușcăriaș, (pop.) rob, (glumeț) pensionar. (Un ~ recalcitrant.)

Intrare: osândit
osândit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • osândit
  • osânditul
  • osânditu‑
  • osândită
  • osândita
plural
  • osândiți
  • osândiții
  • osândite
  • osânditele
genitiv-dativ singular
  • osândit
  • osânditului
  • osândite
  • osânditei
plural
  • osândiți
  • osândiților
  • osândite
  • osânditelor
vocativ singular — —
plural — —
osindit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

osândit, osândităadjectiv

popular adesea substantivat
  • 1. Condamnat, pedepsit. DEX '98 DLRLC
    sinonime: condamnat pedepsit
    • format_quote Nimic nu mai putea opri plînsetele osîndiților. CAMILAR, N. I 92. DLRLC
    • format_quote Domițian, galben ca un osîndit, aștepta în picioare hotărîrea. BASSARABESCU, S. N. 26. DLRLC
    • format_quote Tu poți dintr-un cuvînt Să mîngîi osîndiții ce-n desperare sînt. ALECSANDRI, T. 206. DLRLC
  • 2. Blestemat, nenorocit, năpăstuit, urgisit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: blestemat nenorocit năpăstuit urgisit
    • format_quote Săracul țăran ce-și pierde vitișoarele sau plugul, Robul osîndit ce fuge blăstemînd biciul și jugul. HASDEU, R. V. 61. DLRLC
    • format_quote Dacă a mea privire s-o-ntoarce spre mormînt, Dacă a vieți-mi tristă făclie osîndită S-o întuneca... ALEXANDRESCU, P. 80. DLRLC
etimologie:
  • vezi osândi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.