20 de definiții pentru pegas
din care- explicative (10)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PEGAS, pegași, s. m. 1. (În mitologia greacă) Cal miraculos, înaripat, născut din sângele Meduzei ucise de Perseu; fig. inspirație poetică. 2. Specie de pește care trăiește în Oceanul Indian, cu înotătoarele în formă de aripi, asemănătoare cu cele ale liliacului (Pegasus draco). 3. Numele unei constelații din emisfera boreală. [Acc. și: pegas] – Din fr. pégase.
pegas sm [At: NEGULICI / V: (înv) ~az / A și: pegas / Pl: ~ași / E: fr pégase] 1 (Mit) Cal năzdrăvan cu aripi. 2 (Fig) Inspirație poetică. 3 (Art) Constelație din emisfera boreală situată între constelațiile Peștii și Delfinul și formată din patru stele strălucitoare dispuse în pătrat Si: (reg) puțul, toaca. 4 Pește care trăiește în Oceanul Indian și care are înotătoarele ca aripile liliacului (Pegasus draco). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PEGAS, pegași, s. m. 1. Cal năzdrăvan cu aripi, din mitologia greacă; fig. inspirație poetică. 2. Specie de pește care trăiește în Oceanul Indian, cu înotătoarele în formă de aripi, asemănătoare cu cele ale liliacului (Pegasus draco). 3. Numele unei constelații din emisfera boreală. [Acc. și: pegas] – Din fr. pégase.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
PEGAS s. m. 1. Cal năzdrăvan cu aripi din mitologia greacă; (azi fig.) simbol al inspirației poeților. Pegasul meu, așterne-te la drum. Lovește vajnic cu copita-n noapte, Să scapere scîntei din ea ca stelele! BENIUC, V. 39. 2. Specie de pește care trăiește în Oceanul Indian, cu înotătoarele în formă de aripi, asemănătoare cu ale liliacului. 3. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PEGAS s.m. 1. (Mit.) Cal înaripat; (fig.) simbol al inspirației poeților. ◊ A încăleca pe pegas = a face versuri. 2. Specie de pește din Oceanul Indian cu înotătoarele în forma unor aripi. 3. Numele unei constelații din emisfera boreală. [< fr. pégase, cf. Pegas – cal înaripat care a deschis cu o lovitură de picior izvorul muzelor de pe Helicon].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PEGAS s. m. 1. (mit.) cal înaripat; (fig.) inspirație poetică. 2. specie de pește din Oc. Indian cu înotătoarele în forma unor aripi. (< fr. pégase)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PEGAS1 ~și m. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară cu aspect de cal cu aripi. 2) fig. Simbol al inspirației poetice. /<fr. pégase
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PEGAS2 m. astr. Constelație din emisfera nordică a cerului. /<fr. pégase
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Pegas m. Mit. cal înaripat care, dintró lovitură de picior, făcu să țâșnească pe muntele Helicon fântâna Hipocrena, cea consacrată Muzelor: a încăleca pe Pegas, a face versuri.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pegaz sm vz pegas
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!Pegas (cal mitologic; constelație) s. propriu m.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!pegas (pește) s. m., pl. pegași
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pegas/pegas (cal mitologic, specie de pești) s. m., pl. pegași/pegași
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
Pegas/Pegas (constelație) s. propriu m.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de liastancu
- acțiuni
Pegas (mit., astron.) s. pr. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pegas (lit., zool.) s. m., pl. pegași
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PEGAS s. (ASTRON.) (reg.) puțul (art.), toaca (art.).
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PEGAS s. (ASTRON.) (reg.) puțul (art.), toaca (art.).
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
PEGAS 1. (În mitologia greacă) Car miraculos, înaripat, născut din sângele Meduzei ucise de Perseu. Dăruit de zeița Atena lui Belerofon, care, călare pe P., a ucis Himera; mai târziu a slujit, în Olimp, zeilor și muzelor. Lovind cu copita vârful muntelui Helikon, P. a făcut să țâșnească izvorul Hipokrene, din care își sorbeau poeții inspirația. Imaginea lui P. este simbolul inspirației poetice. 2. (Pegasus) Constelație din emisfera boreală, situată la N de constelația Vărsătorul. Se caracterizează prin patru stele strălucitoare (Markab, Scheat, Algenib, Andromeda sau Sirrah), dispuse în formă de pătrat.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Pegas – e numele vestitului cal înaripat din mitologie. Ajuns în Olimp, a intrat în slujba zeilor, dar îndeosebi era considerat calul muzelor. Legenda spune că Pegas a lovit cu copita o stîncă din muntele Helikon (Grecia) și pe loc a țișnit un izvor miraculos. Este vorba de fîntîna Hippocrene, de unde beau poeții ca să capete inspirație. Scriitorii moderni, în dorința de a urca mai lesne pe Parnas (vezi), se servesc de faimosul Pegas, căruia, împrumutîndu-i pe lîngă aripile legendare, aripile fanteziei lor, i-au atribuit rolul de purtător al inspirației poetice. Astfel: „Pegas” sau „a încăleca pe Pegas”, sau „a zbura pe Pegas” etc. au devenit expresii literare care înseamnă: a te lăsa în voia inspirației, a te înălța spre Parnas, spre culmile poeziei. „Odată cal! Cel din Parnas, ce zborul Și-l lua, azi nu-l întrece. Dar Pegasul E știrb, bătrîn – secat îi e izvorul Și de urzici e năpădit Parnasul…” (Pușkin, Căsuța din Colomna, strofa 8) „Cei mai mulți poeți își țin în grajd, în locul Pegasului, un dicționar de cuvinte” (Lucian Blaga, Aforisme). Schiller îl pomenește într-o renumită poezie satirică Pegassus im Joche (Pegas în jug, 1795): e vorba de un poet înfometat care vine la iarmarocul de vite să-și vîndă singura lui avere: calul muzelor. Dar Pegas, supus la probe grele, nu găsește nici un cumpărător. MIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- pronunție: pegas, pegas
substantiv masculin (M6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pegas, pegașisubstantiv masculin
- 1. (În mitologia greacă) Cal miraculos, înaripat, născut din sângele Meduzei ucise de Perseu. DEX '09 DLRLC DN
- Pegasul meu, așterne-te la drum. Lovește vajnic cu copita-n noapte, Să scapere scîntei din ea ca stelele! BENIUC, V. 39. DLRLC
- 1.1. Inspirație poetică. DEX '09 DLRLC DN
- A încăleca pe pegas = a face versuri. DN
-
-
- 2. Specie de pește care trăiește în Oceanul Indian, cu înotătoarele în formă de aripi, asemănătoare cu cele ale liliacului (Pegasus draco). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 3. Numele unei constelații din emisfera boreală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- comentariu Pentru acest sens se folosește numele propriu Pegas. DOOM 2
-
etimologie:
- pégase DEX '09 DEX '98 DN