PIEPTAR, pieptare, s. n. (Pop.) 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; spec. cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în față sau pe umăr; bundiță. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul și spatele luptătorilor din vechime, apărându-i de loviturile adversarului. ♦ Bucată de piele groasă cu care scrimerii își acoperă pieptul. 3. Curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.

pieptar sn [At: (a. 1747) IORGA, S. D. XII, 45 / V: (îrg) ~iu (Pl: ~uri), (reg) pip~ (Pl: ~i) sm / Pl: ~e, (reg) ~tări / E: piept + -ar] 1 Obiect de îmbrăcăminte de postav, de lână etc., fără mâneci, care acoperă partea superioară a corpului, până la talie, ca un fel de vestă. 2 (Spc) Cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, încheiat în față sau pe umăr, purtat mai ales de țărani Vz ilic, laibăr, bundiță. 3 Obiect de lenjerie femeiască sau pentru copii, fără mâneci, care acoperă pieptul Si: brasieră, pieptăraș (3). 4 Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea spatele și pieptul luptătorilor, apărându-i de loviturile adversarului Vz platoșă. 5 Bucată de piele groasă cu care își acoperă pieptul scrimerii Si: plastron. 6 Echipament de protecție confecționat din piele groasă și pâslă, cu care își acoperă pieptul lucrătorii care folosesc unelte pneumatice sau care produc vibrații. 7 Parte de la piept (1), de obicei scobită, a unei cămăși. 8 Piept (56) de cămașă bărbătească scrobit, care se poartă deasupra unei cămăși obișnuite Si: plastron. 9 Curea lată la hanuri, căptușită cu pâslă, care se trece peste pieptul unui animal înhămat Si: (reg) piept (58). 10 Piept (59).

PIEPTAR, pieptare, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte (de postav, de lână etc.) fără mâneci, care acoperă ca o vestă partea superioară a corpului; spec. cojocel scurt din blană de oaie, fără mâneci, adesea ornamentat, încheiat în față sau pe umăr; bundiță. 2. Obiect de metal, de zale sau de piele groasă care acoperea pieptul și spatele luptătorilor din vechime, apărându-i de loviturile adversarului. ♦ Bucată de piele groasă cu care scrimerii își acoperă pieptul. 3. Curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului. – Piept + suf. -ar.

PIEPTAR, pieptare, s. n. 1. Cojocel scurt din blană de miel, fără mîneci, încheiat în față sau pe un umăr, pe care-l poartă mai ales țăranii și țărancele; bundiță. Azvîrli de pe sine un colț al cojocului. I se zări cămașa la subțioară, cîtă se vedea din pieptarul de miel. DUMITRIU, N. 24. Toader scutură din cap, își netezește părul de pe frunte, ridică din umeri și își potrivește pieptarul pe trup. SLAVICI, N. I 81. Ș-a mea drăguță vine Cu laibăr și cu pieptar, Cu pieptar cu buzunar. JARNÍK-BÎRSEANU, 426. ♦ Vestă. Un pieptar negru-corb era sfîșiat în dreptul sînilor de o broderie roșie ca sîngele. GALACTION, O. I 176. Uită-te ce frumoasă rochie neagră! o să-mi fac un pieptar mie, și femeii o cațaveică. NEGRUZZI, S. I 32. 2. Platoșă de metal sau de piele, cămașă de zale pe care o purtau oștenii medievali spre a-și apăra pieptul. Ies fulgere din suliți, dar sulițele mor Zdrobite de pieptarul puternicelor zale. COȘBUC, P. I 158. Vulcan, făurarul zeilor, îl dărui cu un toroipan și cu o platoșă sau pieptar de fer nerăzbătut. ISPIRESCU, U. 46. Corpul arcașilor trece Toți cu pieptare de bou. NEGRUZZI, S. II 78. 3. Curea lată la hamuri, care trece pe sub pieptul calului; pieptul hamului. 4. Piept (4) de cămașă, scrobit, care se pune peste cămașa obișnuită. Pieptar de pichet pentru frac.

PIEPTAR ~e n. 1) Haină călduroasă (din blană, din postav etc.), fără mâneci, care acoperă pieptul și spatele. 2) pop. Piesă de lenjerie femeiască, fără mâneci, care acoperă bustul. 3) pop. Șorț mic care se leagă sub bărbia copilului, protejându-i pieptul în timpul mâncării; bărbiță. 4) înv. Piept de cămașă, scrobit, care se aplică sub haină. 5) Piesă care protejează pieptul unui scrimer; plastron. 6) (în trecut) Obiect de metal, de zale sau de piele pe care îl îmbracău luptătorii în scop protector. 7) Curea lată la hamuri care se trece pe sub pieptul calului. /piept + suf. ~ar

pieptar n. 1. haină fără mâneci ce acopere pieptul și spatele; 2. platoșă: pieptar de fier; 3. partea dela piept din hamutul calului.

pieptariu sn vz pieptar

piptar sm vz pieptar

peptár (est) și pĭeptár (vest) n., pl. e (d. pept). Îmbrăcăminte care acopere numaĭ peptu (cum ar fi un cojoc scurt, o bondă). Pestelcă care acopere și peptu, cum poartă copiiĭ și alțiĭ. Chĭurasă, platoșă.

pieptar (pop.) s. n., pl. pieptare

pieptar (pop.) s. n., pl. pieptare

pieptar s. n., pl. pieptare

pieptar, -re.

PIEPTAR s. v. clină, coastă, coborâș, costișă, gură, muchie, pantă, povârniș, pripor, repeziș, scoborâș, versant.

PIEPTAR s. 1. brasieră, pieptăraș. (~ul se poartă direct pe piele.) 2. (pop.) laibăr, (Ban.) ciurtar, clintuș, prâsluc. (Un ~ țărănesc din postav.) 3. v. bundă. 4. (reg.) piept. (~ la ham.)

PIEPTAR s. 1. brasieră, pieptăraș. (~ se poartă direct pe piele.) 2. (pop.) laibăr, (Ban.) ciurtar, clintuș, prîsluc. (Un ~ țărănesc din postav.) 3. bundă. (~ înflorat, din piele de miel.) 4. (reg.) piept. (~ la ham.)

piepar s. v. CLINĂ. COASTĂ. COBORÎȘ. COSTIȘĂ. GURĂ. MUCHIE. PANTĂ. POVÎRNIȘ. PRIPOR. REPEZIȘ. SCOBORÎȘ. VERSANT.

pieptar, pieptare, s.f. – Piesă de port tradițională a femeilor, scurtă până la brâu, fără mâneci, din piele, cu blană înăuntru. Se brodează pe toată suprafața cu ornamente florale. Broderia se face cu lână, în culori vii, între care predomină roșul. Broderia este presărată cu ținte metalice (Bănățeanu, 1965: 122). – Din piept (< lat. pectus) + suf. -ar (Scriban, DER, DEX, MDA).

pieptar, -e, s.f. – Piesă de port tradițională al femeilor, scurtă până la brâu, fără mâneci, din piele, cu blană înăuntru. Se brodează pe toată suprafața cu ornamente florale. Broderia se face cu lână, în culori vii, între care predomină roșul. Broderia este presărată cu ținte metalice (Bănățeanu 1965: 122). – Din piept (< lat. pectus) + -ar.