pleasnă sf [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~aznă, (reg) plesnă, pleznă, ploaznă, puleaznă / Pl: plesne, (înv) ~e, (reg) plesni / E: plesni] 1 (Pop) Șfichi la bici. 2 (Pgn) Bici. 3 (Îlv) A lua (pe cineva) în ~ (sau în ~na biciului) A satiriza. 4 (Îal) A ironiza. 5 Lovitură de bici. 6 (Rar) Zgomot produs de plesnirea biciului. 7 (Reg; fig) Vorbă usturătoare, sarcastică. 8 (Reg) Fiecare dintre cele trei curelușe, mai înguste, cu care se încheie cureaua la cioareci și care se prind în trei catarame. 9 (Reg) Șuviță de păr. 10 (Trs) Fir de in sau de cânepă. 11 (Pes; reg) Fir de strună legată la capătul sforii undiței, de care se prinde cârligul. 12 (Trs; îf plesnă) Disc sau verigă care se pune pe osia roții căruței, între umeri și roată sau între roată și leucă, pentru a le apăra de frecare. 13 (Reg) Bucată mică, țandără, așchie desprinsă din ceva. 14 (Olt) Mătreață. 15 (Pop; mpl, lsg csc) Afte, mai ales la copiii mici. 16 (Med; pop; pgn) Stomatită. 17 (Reg; îf pleaznă) Stâncă sau piatră pe cale să se despice într-o mină. 18 (Reg; îaf) Crăpătură în stâncă. 19 (Ent; reg; îf pleaznă) Șvab (Periplaneta orientalis). 20 (Ent; reg; îaf) Câinele-babei (Oniscus murarius).

PLEASNĂ, plesne, s. f. 1. Capătul subțire al biciului, împletit în două vițe simple și terminat cu un smoc de șuvițe neîmpletite, de fuior, de rafie, de păr de cal sau de mătase. V. șfichi. Vreun ștrengar de băiat încerca să-l urnească la fugă, îl zburătorea cu pietre, î.1 atingea cu pleasna biciului. AGÎRBICEANU, S. P. 170. Porunci apoi dă craiul pe pag în vergi să-l bată, Cu bici în patru plesne s-o smicure pe fată. COȘBUC, P. II 201. Și fă pleasnă de mătase, Și pocnește-n boi tusșase. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în pleasnă = a ironiza (pe cineva) luîndu-l peste picior; a șfichiui. A aduce (pe cineva) în pleasna de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în timpul cel mai scurt. Nașa Uța repezi pe Ana la Cerneț acasă, s-o aducă în pleasnă de bici pe Sofia lui Stoica. SADOVEANU, M. C. 185. 2. Fir de care se prinde cîrligul, la capătul sforii de pescuit. 3. (Mai ales la pl.) Iritație a mucoasei limbii și cerului- gurii, manifestată prin apariția unor bube sati bășicuțe albe. V. aftă. [Romîncele din Bucovina] spală nu numai capul copilului, ci și gurița acestuia, anume ca să nu capete plesne. MARIAN, NA. 114. – Variantă: (1) plesnă (PAMFILE, I. C. 212) s. f.

PLEASNĂ plesne f. pop. 1) Șfichi la un bici; plesnitoare; pocnitoare. ◊ A lua pe cineva în ~ a biciui pe cineva. A aduce pe cineva în ~ de bici a aduce pe cineva foarte repede. 2) Lovitură dată cu biciul. 3) Zgomot produs de o astfel de lovitură. 4) Inflamație a mucoasei limbii și a cerului gurii. /v. a plesni

pleasnă f. 1. sgomot din lovitura biciului; 2. sfârc de biciu; 3. pl. Munt. bășicuțe pe limbă. [Abstras din plesnì].

1) pleásnă f., pl. esne (d. plesnesc orĭ d. vsl. plesnŭ, aplaus, plesnitură, rudă cu rus. plesná, talpă, adică aceĭa care „se plesnește” de pămînt, și pletĭ, bicĭ). Nord. Șfichĭ. Lovitură de șfichĭ.

2) pleásnă orĭ -znă, V. puleaznă.

pleaznă sf vz pleasnă

plesnă sf vz pleasnă

pleznă sf vz pleasnă

ploaznă sf vz pleasnă

ploznă^[1] sf vz pleasnă

puleaznă sf vz pleasnă

puleáznă f., pl. ezne (din boleaznă). Nord. Rar. Bubă: nu te maĭ zgîndări să nu facĭ vre-o puleaznă. – Și pleaznă și -snă, pușchea.

pleasnă (pop.) s. f., g.-d. art. plesnei; pl. plesne

pleasnă (pop.) s. f., g.-d. art. plesnei; pl. plesne

pleasnă s. f., g.-d. art. plesnei; pl. plesne

pleasnă, plesne.

PLEASNĂ s. v. aftă, stomatită.

PLEASNĂ s. v. șfichi.

pleasnă s. v. AFTĂ. STOMATITĂ.

PLEASNĂ s. sfîrc, șfichi, (reg.) plesnitoare, șugar. (~ de bici.)

pleasnă, plesne, s.f. (pop.) 1. șfichi, bici; zgomot produs de plesnitura biciului; lovitură, plesnitură de bici. 2. fir de care se prinde cârligul la capătul sforii de pescuit. 3. iritație a mucoasei limbii și a cerului gurii (mai ales la copii mici). 4. (fig.) vorbă usturătoare, sarcastică. 5. fiecare dintre cele trei curelușe înguste cu care se încheie cureaua la cioareci, prinse în trei catarame. 6. șuviță de păr. 7. fir de in sau de cânepă. 8. (reg.) disc sau verigă pusă pe osia roții căruței, pentru a apăra de frecare. 9. bucată mică, așchie, țandără desprinsă dintr-un lemn. 10. (la pl.) mătreață. 11. (la pl.) boală de copii; afte, stomatită. 12. stâncă, piatră gata să se despice într-o mină; crăpătură în stâncă. 13. insectă care trăiește în locuri întunecate; șvab. 14. larva unor fluturi de noapte, sub forma unui vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul din capete; câinele-babei.