19 definiții pentru șfichi (s.n.)
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘFICHI, (I) interj., (II) șfichiuiri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în șfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee.
șfichi [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 94v/35 / V: (reg) sf~ (Pl: ~che), sflți~ (Pl: și ~che) svi~, șvi~ sn / Pl: ~uri sn / E: fo cf ger Zwick, ceh švih] 1-2 sn, i (Pop) (Cuvânt care) imită șuieratul1 (11) biciului. 3 sn (Pop) Capătul subțire și neîmpletit al biciului Si: (reg) pleasnă, șugar (2). 4 sn (Reg; îe) A-i sări (cuiva) ~ul A se enerva (5). 5 sn (Pop; pex) Capăt subțire. 6 sn (Pop; pex) Vârf ascuțit. 7 sn (Pop) Lovitură dată cu șfichiul (3). 8 sn (Pop; îe) A trage (cuiva) un ~ A certa (1). 9 sn (Pop; îe) A lua (pe cineva) în ~ A ironiza. 10 sn (Pop; fig) Vorbă răutăcioasă Si: ironie, răutate, (pop) împunsătură. 11 sn (Pop; pan) Mănunchi de fire de păr1. 12 sn (Reg) Floarea papurei1. 13 sn (Buc; Mol) Lemn subțire, fară coajă, lung de 6 până la 10 m.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘFICHI, (I) interj., (II) șfichiuri, s. n. I. Interj. Cuvânt care imită șuieratul biciului. II. S. n. 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ◊ Expr. A lua (pe cineva) în sfichi = a înțepa cu vorba; a ironiza. 2. Mănunchi, grup de fire de păr. – Onomatopee.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘFICHI2, șfichiuri, s. n. 1. Vîrful biciului, lăsat neîmpletit; pleasna. A rîs și Dumitru, mîngîind șfichiul harapnicului. SADOVEANU, P. S. 82. Zveltul bici cu șfichiul lui sonor de mătase. vestise cetățenii pașnicului oraș că le-a sosit un nou emul al lui Hipocrat. ANGHEl, PR. 88. Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui, și cu șfichiul de mătasă, cu care pocnea de-ți lua, auzul. CREANGĂ, P, 107. ◊ (în contexte figurate) Prinse a alerga, ca mînat de un bici nevăzut, cu șfichi de foc. SADOVEANU, O. VII 363. Atinge-ți caii cu alga ta cu șfichi de spumă, O, tu crăiasa fantaziei. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 7. 2. Lovitură dată cu pleasna biciului. A dat un șfichi calului. Fig. Intra în cabina de baie, își biciuia grăsimea sub asprele șfichiuri de duș. C. PETRESCU, C. V. 142. ♦ Fig. Vorbă răutăcioasă care ustură; înțepătură. După multe șfichiuri ce-a primit moș Luca de la unii-alții... am ajuns într-un tîrziu, noaptea, în cieriul Socolei. CREANGĂ, A. 128. ◊ Expr. A lua în șfichi = a înțepa cu vorba, a ironiza. Cei cu sacii în căruțe luau uneori în șfichi pe morar. SADOVEANU, M. C. 126. 3. Mănunchi de fire de păr, (în special) vîrful mustății. Își băgă, pînă a nu intra, căciula în sîn... și-și petrecu degetele... pe sub șfichiurile albe ale musteților. MIRONESCU, S. A. 31. Gazda mea avea musteți... și, cînd zic aceasta, înțeleg două șfichiuri de păr sure și lungi. HOGAȘ, M. N. 79. ♦ Extremitate ascuțită, capăt, vîrf al unui obiect. [Pescarul] se încovoaie... ca să ajungă cu șfichiul muștei pînă în alinătura de sub malul de dincolo. SADOVEANU, V. F. 67. ◊ Fig. Ceaunele cu păcură întind șfichiuri de aur, fumegă. SADOVEANU, O. I 201. Hora zburda în cerc larg, se întindea ca un șarpe, atingea cu șfichiuri alintătoare cînd pe femeile de pe margini, cînd pe bărbații din bătătura cîrciumii. REBREANU, R. I 128.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘFICHI ~uri n. 1) Capătul subțire, neîmpletit, al harapnicului, care produce pocnituri. 2) Lovitură dată cu vârful biciului (însoțită de o pocnitură). 3) reg. Smoc de păr care rămâne neîmpletit sau care iese de sub broboadă ori căciulă. 4) Fiecare dintre vârfurile mustăților. 5) fig. Vorbă usturătoare; împunsătură; înțepătură. ◊ A lua pe cineva în ~ a lua în râs pe cineva; a ironiza. / Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șfichĭ (Mold. nord) și sfichĭ (sud) n., pl. urĭ (var. din fișcă, și rudă cu ceh. švih, sfichĭ, lovitură de bicĭ. Cp. și cu turc. fiska, sfîrlă). Vîrfu bicĭuluĭ, lovitură de șfichĭ. – Și sflichĭ. În Olt. și Munt. vest fișcă, în toată Munt. sfîrc, în Suc. Btș. Dor. Bucov. pleasnă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sfichi sn vz șfichi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
svichi sn vz șfichi2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șvichi sn vz șfichi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sfichiu n. vârful biciului: te stricnesc cu sfichiu de foc AL. [Mold. șvichiu = slav. ČVIH].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șvichiu n. V. sfichiu.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șfichi2 s. n., pl. șfichiuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șfichi2 s. n., pl. șfichiuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șfichi s. n., pl. șfichiuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘFICHI s. sfârc, pleasnă, (reg.) plesnitoare, șugar. (~ de bici.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘFICHI s. v. ironie, persiflare, zeflemea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șfichi s. v. IRONIE. PERSIFLARE. ZEFLEMEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘFICHI s. sfîrc, pleasnă, (reg.) plesnitoare, șugar. (~ de bici.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sfichi s.n. (reg.) vârful biciului, pleasnă.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N60) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N60) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șfichi, șfichiurisubstantiv neutru
- 1. Capătul subțire și neîmpletit al biciului. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: pleasnă plesnitoare sfârc șugar
- A rîs și Dumitru, mîngîind șfichiul harapnicului. SADOVEANU, P. S. 82. DLRLC
- Zveltul bici cu șfichiul lui sonor de mătase... vestise cetățenii pașnicului oraș că le-a sosit un nou emul al lui Hipocrat. ANGHEl, PR. 88. DLRLC
- Moș Nichifor avea o biciușcă de cele de cînepă, împletită de mîna lui, și cu șfichiul de mătasă, cu care pocnea de-ți lua auzul. CREANGĂ, P, 107. DLRLC
- Prinse a alerga, ca mînat de un bici nevăzut, cu șfichi de foc. SADOVEANU, O. VII 363. DLRLC
- Atinge-ți caii cu alga ta cu șfichi de spumă, O, tu crăiasa fantaziei. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 7. DLRLC
- 1.1. Lovitură dată cu vârful biciului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A dat un șfichi calului. DLRLC
- Intra în cabina de baie, își biciuia grăsimea sub asprele șfichiuri de duș. C. PETRESCU, C. V. 142. DLRLC
-
- 1.2. Vorbă răutăcioasă. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ironie persiflare răutate zeflemea împunsătură înțepătură
- După multe șfichiuri ce-a primit moș Luca de la unii-alții... am ajuns într-un tîrziu, noaptea, în cieriul Socolei. CREANGĂ, A. 128. DLRLC
- A lua (pe cineva) în șfichi = a înțepa cu vorba. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ironiza
- Cei cu sacii în căruțe luau uneori în șfichi pe morar. SADOVEANU, M. C. 126. DLRLC
-
-
-
- 2. Mănunchi, grup de fire de păr. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Își băgă, pînă a nu intra, căciula în sîn... și-și petrecu degetele... pe sub șfichiurile albe ale musteților. MIRONESCU, S. A. 31. DLRLC
- Gazda mea avea musteți... și, cînd zic aceasta, înțeleg două șfichiuri de păr sure și lungi. HOGAȘ, M. N. 79. DLRLC
- 2.1. Extremitate ascuțită, capăt, vârf al unui obiect. DLRLC
- [Pescarul] se încovoaie... ca să ajungă cu șfichiul muștei pînă în alinătura de sub malul de dincolo. SADOVEANU, V. F. 67. DLRLC
- Ceaunele cu păcură întind șfichiuri de aur, fumegă. SADOVEANU, O. I 201. DLRLC
- Hora zburda în cerc larg, se întindea ca un șarpe, atingea cu șfichiuri alintătoare cînd pe femeile de pe margini, cînd pe bărbații din bătătura cîrciumii. REBREANU, R. I 128. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98