opțiuni
  • info

13 definiții pentru plenipotențiar (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PLENIPOTENȚIAR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) învestită cu puteri depline în a purta tratative și a încheia acorduri internaționale; plenipotent. ◊ Ministru plenipotențiar = diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire.

plenipotențiar [At: R. GRECEANU, ap. CM II, 186 / P: ~ți-ar / V: (înv) ~iu, ~al, prenepotențial / Pl: ~i / E: lat plenipotentiarius, fr plénipotentiaire] 1-2 sm, am (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline Si: (înv) plenipotent (1-2). 3-4 sm, am (Înv; pgn) (Persoană) care este învestită cu puteri depline de un stat, de o organizație, de o colectivitate etc. într-o împrejurare dată Si: (înv) plenipotent (3-4). 5 am (Îs) Ministru ~ Agent diplomatic imediat inferior în grad ambasadorului, care reprezintă un stat la negocieri, la încheierea unui tratat, la o conferință internațională etc., pe baza deplinelor puteri încredințate de acel stat. 6 am (Îas) Agent diplomatic care conduce o delegație.

PLENIPOTENȚIAR, plenipotențiari, s. m., adj. (Persoană) care reprezintă în anumite împrejurări conducerea unui stat pe lângă guvernele altor țări și care are în această calitate puteri depline; plenipotent. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. plénipotentiaire.

PLENIPOTENȚIAR s. m., adj. (diplomat) cu rang imediat inferior ambasadorului, învestit cu puteri depline de către autoritatea competentă a statului pe care îl reprezintă. (< fr. plénipotentiaire, lat. plenipotentiarius)

plenipotențiar m. diplomat însărcinat cu puteri depline. ║ a. ministru plenipotențiar.

*plenipotențiár m. (d. plenipotență; fr. plenipotentiaire). Diplomat cu putere deplină de a face ceva. Adj. Ministru plenipotențiar. V. omnipotent.

plenipotențial sm, am vz plenipotențiar

plenipotențiariu sm, am vz plenipotențiar

prenepotențial sm, a vz plenipotențiar

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

plenipotențiar s. m., adj. m. (sil. -ți-ar), pl. plenipotențiari

plenipotențiar.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PLENIPOTENȚIAR s., adj. (POL.) (înv.) plenipotent, (înv., în Transilv.) preneputințaruș.

PLENIPOTENȚIAR s., adj. (POLITICĂ) (înv.) plenipotent, (înv., în Transilv.) preneputințaruș.

Intrare: plenipotențiar (s.m.)
plenipotențiar2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: -ți-ar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • plenipotențiar
  • plenipotențiarul
  • plenipotențiaru‑
plural
  • plenipotențiari
  • plenipotențiarii
genitiv-dativ singular
  • plenipotențiar
  • plenipotențiarului
plural
  • plenipotențiari
  • plenipotențiarilor
vocativ singular
  • plenipotențiarule
  • plenipotențiare
plural
  • plenipotențiarilor
plenipotențial
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
plenipotențiariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
prenepotențial
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

plenipotențiar, plenipotențiarisubstantiv masculin
plenipotențiar, plenipotențiarăadjectiv

  • 1. (Persoană) învestită cu puteri depline în a purta tratative și a încheia acorduri internaționale. DEX '09 DLRLC MDN '00
    sinonime: plenipotent
    • format_quote Abie o poate scoate-n capăt cu cheltuielile impuse unui ministru plenipotențiar. ALECSANDRI, S. 12. DLRLC
    • 1.1. Ministru plenipotențiar = diplomat cu rang imediat inferior ambasadorului. DEX '09 DN
    • 1.2. Deplin, total. DLRLC
      sinonime: deplin total
      • format_quote Puteri plenipotențiare. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.