33 de definiții pentru podvadă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PODVADĂ, podvezi, s. f. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în folosul domniei (mai ales în timp de război), care consta în prestații (transport, cărăușie) sau rechiziții ale animalelor de tracțiune; p. ext. cărăușie (cu plată). 2. Încărcătură. [Var.: podvoa s. f.] – Din sl. podŭvoda.

podva sf [At: (a. 1630) BUL. COM. IST. V, 55 / V: ~voa~ (Pl: ~de), (îrg) ~vea~ (Pl: ~ezuri), (înv) ~vod s, ~voz (Pl: ~i, ~oaze) smn, potv~[1] (Pl: ~de), povoz s, (reg) ~dhoadă, ~hod s, ~ho / Pl: ~vezi / E: slv подъводъ] 1 a (Mun; Mol) Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în folosul domniei, în timp de război, care consta în prestații, transport, cărăușie sau rechiziții ale animalelor de tracțiune. 2 (Pex) Cărăușie cu plată. 3 (Înv) Ceea ce transporta cineva (cu carul, cu căruța) la podvadă (1) Si: încărcătură. corectat(ă)

  1. Referința încrucișată recomandă varianta de față în forma: potvoa LauraGellner

PODVADĂ, podvezi, s. f. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în folosul domniei (mai ales în timp de război), care consta în prestații (transport, cărăușie) sau rechiziții ale animalelor de tracțiune; p. ext. cărăușie (cu plată). 2. Încărcătură. [Var.: podvoa s. f.] – Din sl. podŭvoda.

PODVADĂ, podvezi, s. f. 1. (Învechit și arhaizant) 1. Cărăușie obligatorie cu carul, la care erau supuși pînă În secolul trecut țăranii, mai ales în timp de război; p. ext. cărăușie fără plată (făcută pentru stăpînul moșiei); corvoadă cu carul. E tare greu. Stăpînul... ne strică prea mult zilele cu vînătoarea, cu clăcile și cu podvezile. SADOVEANU, O. VII 80. Miai era la podvadă în sus de Stîlpeni, ca să aducă lemne pentru conac. CAMIL PETRESCU, I. 33. Și multă vreme răzeșii Vrancei bir n-au plătit, podvadă n-au făcut, singuri ș-au fost stăpîni. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. Transport plătit. O podvadă care costă 28 lei. IONESCU, D. 311. – Variante: podvoa (RUSSO, O. 38), podvea (TEODORESCU, P. P. 276) s. f.

PODVADĂ podvezi f. 1) (în Moldova și în Muntenia medievală) Îndatorire a țăranilor dependenți de a asigura cu transport stăpânirea, mai ales în timp de război. 2) Cărăușie plătită. 3) Ceea ce încape într-un car. /<sl. poduvoda

podvádă, V. podvoadă.

PODVOA s. f. v. podvadă.

PODVOA s. f. v. podvadă.

PODVOA s. f. v. podvadă.

podhoa sf vz podvadă

podhod s vz podvadă

podho sf vz podvadă

podvea sf vz podvadă

podvoa sf vz podvadă

podvod s vz podvadă

podvoz sm vz podvadă

potvoa[1] sf vz podvadă

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: potva LauraGellner

povăz[1] s vz podvadă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

povoz s vz podvadă

PODVEA s. f. v. podvadă.

PODVOD s.m. (Mold.) Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în Țările Române. leu podvozi nu după orînduială. BUCOAVNĂ 1775, 52v. Etimologie: sl. podŭvodŭ.

podvoadă f. 1. transport gratuit: birul greu, podvoada grea! POP. satul mic îl ajunge podvoada des PANN; 2. Tr. lucru transportat: multe cară s’au pornit... cu podvoadă încărcate POP. [Slav. PODVODA, ducere cu carul].

podhoádă, V. podvoadă.

podhód, -ódnic, V. podvod.

podvoádă și -hoádă pl. oade și ozĭ și (ob.) podvádă, pl. ezĭ (vsl. poduvoda, transport cu caru, d. podŭ, dedesupt, și voditi, vesti, a duce; bg. podvoda, podvadă, rus. podvóda, caĭ odihnițĭ ținuțĭ gata p. a continua drumu, căruță cu caĭ, sîrb. podvoz, transport. V. podvod, povață, vodă). Corvadă care consistă în transport cu caru. Lucrurĭ cărate în asemenea condițiunĭ. Calu pe care în vechime trebuĭa să-l dea fiecare „cneaz” la suirea domnuluĭ pe tron saŭ la schimbarea stăpînuluĭ moșiiĭ. (I. Nădejde, VR. 1, 6, 415). – Azĭ în Dolj povóz (sîrb. podvoz), pl. oaze saŭ urĭ, rechizițiune: a lua de povoz. V. oulc.

podvód și povód și (azĭ) podhód și pothód și (ob.) pohód n., pl. urĭ (d. podvodnic supt infl. altor cuvinte slave în -vodŭ, ca rus. póvod, pol. powod, sîrb. povod, pană, de căpăstru). Est. În pohod, pohodnic, la mînă: cal în pohod. A lua lumea în pohod (VR. 1920, 10, 599), a lua la vale, în rîs. Vechĭ. Pohód (vsl. rus. póvodŭ, pană de căpăstru, motiv, ocaziune), motiv, ocaziune: a da pohod de prădăcĭune.

povóz n., pl. oaze. V. podvoadă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

podva s. f., g.-d. art. podvezii; pl. podvezi

podva s. f., g.-d. art. podvezii; pl. podvezi

podva s. f., g.-d. art. podvezii; pl. podvezi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PODVA s. v. încărcătură.

podva s. v. ÎNCĂRCĂTURĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

podvoadă (podvoade), s. f.1. Serviciu feudal, obligație de a transporta gratuit bunurile domnești. – 2. Donație constînd într-un cal, datorat de orice boier noului domn. – 3. Transport. – 4. Rechiziție. – Var. podvadă (-vezi), po(d)voz. Sl. podŭvoda „transport” (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 271), cf. pol. podwoga (apare la Du Cange), rus., ceh. podvoda, sb. podvoz. Pentru fonetism, cf. Graur, BL, III, 47; pentru organizarea serviciului, cf. V. Pintea, Cercetări istorice, XIII, 149. – Der. podvodar, s. m. (persoană obligată să facă transport); podvodări, vb. (a căra).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

PODVOADE (PODVEZI) (< sl.) s. f. pl. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Obligații de muncă în folosul domniei (transporturi, cărăușie), la care erau supuși țăranii dependenți, mai ales pe timp de război.

Intrare: podvadă
substantiv feminin (F67)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podva
  • podvada
plural
  • podvezi
  • podvezile
genitiv-dativ singular
  • podvezi
  • podvezii
plural
  • podvezi
  • podvezilor
vocativ singular
plural
podvoadă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podvoa
  • podvoada
plural
  • podvoade
  • podvoadele
genitiv-dativ singular
  • podvoade
  • podvoadei
plural
  • podvoade
  • podvoadelor
vocativ singular
plural
potvoadă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podhoadă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podhod
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podhodă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podveadă substantiv feminin
substantiv feminin (F64)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • podvea
  • podveada
plural
  • podvezi
  • podvezile
genitiv-dativ singular
  • podvezi
  • podvezii
plural
  • podvezi
  • podvezilor
vocativ singular
plural
podvod
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
podvoz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
povăz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
povoz
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

podva, podvezisubstantiv feminin

  • 1. în Evul Mediu Țara Românească Moldova Obligație la care erau supuși țăranii dependenți în folosul domniei (mai ales în timp de război), care consta în prestații (transport, cărăușie) sau rechiziții ale animalelor de tracțiune. DEX '09 DLRLC
    • format_quote E tare greu. Stăpînul... ne strică prea mult zilele cu vînătoarea, cu clăcile și cu podvezile. SADOVEANU, O. VII 80. DLRLC
    • format_quote Miai era la podvadă în sus de Stîlpeni, ca să aducă lemne pentru conac. CAMIL PETRESCU, I. 33. DLRLC
    • format_quote Și multă vreme răzeșii Vrancei bir n-au plătit, podvadă n-au făcut, singuri ș-au fost stăpîni. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Cărăușie (cu plată). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: cărăușie
      • format_quote O podvadă care costă 28 lei. IONESCU, D. 311. DLRLC
  • 2. Încărcătură. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.