prigoană sf [At: PSALT. 105 / Pl: ~ne / E: prigoni] 1 Urmărire perseverentă și nedreaptă pentru a provoca un rău Si: prigonire (1). 2 Pornire sistematică împotriva cuiva cu scopul de a-i pricinui necazuri Si: prigonire (2). 3 Totalitate a măsurilor represive luate de o autoritate împotriva unei persoane sau a unui grup social Si: asuprire, oprimare, persecuție, prigonire (3), (înv) nepriință. 4 (Rar) Obsesie. 5 (Înv) Dispută.

PRIGOANĂ, prigoane, s. f. Asuprire, urmărire aprigă și nedreaptă, persecuție sistematică. Cînd ne-om întoarce și-om întîmpina iar prigoană și scîrbă, la dumneavoastră să venim... să ne scăpați. C. PETRESCU, Î. II 11. ◊ Expr. Goană și prigoană = prăpăd, vai și amar. De cum am ajuns acasă, goană și prigoană pe capul meu din partea boierului. CREANGĂ, A. 158.

PRIGOANĂ ~e f. v. A PRIGONI. ◊ Goană și ~ nevoie mare; stare grea. /v. a prigoni

PRIGOANĂ s. f. (ȚR, Trans. SV) Neînțelegere, ceartă, dispută, conflict. B: Pentru care papă, luteranii și calvinii ... au mari prigoane și întrebări. C. CANTACUZINO. C: Și aceastea zicînd el, ieșiră jidovii multă prigoană avind între ei. N. TEST. (1648). Etimologie: prigoni. Vezi și prigoni. Cf. c a l a b a l î c, d i h o n i e, h ă b r u ș a g, î n v ă l u ș a g, p o t c ă , v ă l ă ș a g, z a r v ă, z a v i s t i e, z ă h ă i al ă.

prigoană f. ceartă: goană și prigoană pe capul meu CR. [Abstras din prigonì].

prigoánă f., pl. e (d. prigonesc saŭ d. vsl. pri-gonŭ, prigonire; rus. prigón, convoĭ de vite de vînzare. V. gonesc). Vechĭ. Ceartă. Azĭ. Pop. Fam. Prigonire, persecuțiune. Goană și prigoană, mare persecuțiune.

prigoană s. f., g.-d. art. prigoanei; pl. prigoane

prigoană s. f., g.-d. art. prigoanei; pl. prigoane

prigoană s. f., g.-d. art. prigoanei; pl. prigoane

PRIGOANĂ s. 1. v. oprimare. 2. v. persecuție.

PRIGOANĂ s. v. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, vrajbă, zâzanie.

PRIGOANĂ s. 1. asuprire, exploatare, împilare, năpăstuire, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, prigonire, urgisire, (pop.) asupreală, silnicie, (înv.) avanie, obidă, obidire, obijduire, strînsoare, (fig.) apăsare, despuiere, stoarcere. (~ maselor.) 2. persecuție, (pop.) năpastă. (În timpul ~ rasiale.)

prigoană s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GÎLCEAVĂ. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. NEÎNȚELEGERE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.