22 de definiții pentru probălui
din care- explicative (15)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROBĂLUI, probăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (1). 3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (2). 4. A chibzui, a socoti; a presupune. [Var.: prubului vb. IV] – Din magh. próbálni.
PROBĂLUI, probăluiesc, vb. IV. Tranz. (Înv. și reg.) 1. A încerca, a căuta să facă, să realizeze ceva; a face tentative. 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a încerca, a verifica, a experimenta, a proba (1). 3. A dovedi, a adeveri, a confirma, a proba (2). 4. A chibzui, a socoti; a presupune. [Var.: prubului vb. IV] – Din magh. próbálni.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
probălui vt [At: CANTEMIR, HR. 184 / V: (îrg) prăb~, prubul~, (înv) probol~, (reg) preb~, ~bul~, (css) prăbăli, ~li, prubăli / Pzi: ~lesc / E: probă + -ălui] 1 (Îrg) A încerca să dovedească ceva. 2 (Îrg) A face tentative de... 3 (Îrg) A proba (1). 4 (Îrg; c. i. oameni) A pune la încercare. 5 (Îrg) A proba (4). 6 (Reg; urmat de o propoziție introdusă prin „că”, „cum” etc.) A chibzui. 7 (Reg; urmat de o propoziție introdusă prin „că”, „cum” etc.) A presupune Si: a bănui, a crede. 8 (Îf prubului) A stabili. 9 (Îf prubului) A potrivi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROBĂLUI vb. IV v. prubului.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRUBULUI vb. IV v. probălui.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRUBULUI vb. IV v. probălui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prăbăli v vz probălui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prăbălui v vz probălui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prebălui[1] v vz probălui corectat(ă)
- Variantă greșit tipărită în original: preabălui. O confirmă ordonarea alfabetică incorectă a acestei variante și forma acesteia în definiția principală — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
probăli v vz probălui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
probolui v vz probălui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
probului v vz probălui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prubăli v vz probălui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prubului v vz probălui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PRUBULUI, prubuluiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) 1. A supune la o probă, a proba, a încerca. Trompeții se urcară pe parapetul cupolei, prubuluindu-și încet trompele. SANDU-ALDEA, U. P. 134. 2. A cîntări posibilitățile de reușită, a chibzui, a-și face socoteala că... Iată-l înșfăcat de căpriorii podului, zvîrlindu-se din căprior în căprior, pînă ce prubului că se află deasupra carului cu muierea. CAMILAR, N. II 34. Măsură din ochi înălțimea pînă sus și prubului cum s-ar putea cățăra la drum. SADOVEANU, B. 229. N-avem vreme de pierdut; trebuie să prubuluim cum ne-am întîlni cît mai curînd. CONTEMPORANUL, VIII 203. 3. A socoti, a gîndi, a presupune. Văzînd că nu-mi mai scrii, am prubuluit că trebuie să fii dus hăt tocmai... în America. PĂUN-PINCIO, P. 138. – Variantă: probului (GOLESCU, Î. 172) vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
prubuluì v. pop. a proba. [Ung. PROBALNI, a încerca].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
prubuluĭésc v. tr. (ung. probálni). Pop. Probez, încerc. Apreciez, socotesc probabilitățile. – Rar și prubuĭesc (rus. próbovatĭ). Cp. cu preț(ăl)uĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
probălui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiesc, 3 sg. probăluiește, imperf. 1 probăluiam; conj. prez. 1 sg. să probăluiesc, 3 să probăluiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
probălui (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiesc, imperf. 3 sg. probăluia; conj. prez. 3 să probăluiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
probălui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. probăluiesc, imperf. 3 sg. probăluia; conj. prez. 3 sg. și pl. probăluiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROBĂLUI vb. v. adeveri, arăta, atesta, bănui, căuta, certifica, confirma, crede, demonstra, dovedi, ghici, gândi, imagina, încerca, închipui, întări, întrezări, mărturisi, presupune, prevedea, proba, socoti, sprijini, stabili, susține, ști, tatona, verifica, visa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
probălui vb. v. ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. BĂNUI. CĂUTA. CERTIFICA. CONFIRMA. CREDE. DEMONSTRA. DOVEDI. GHICI. GÎNDI. IMAGINA. ÎNCERCA. ÎNCHIPUI. ÎNTĂRI. ÎNTREZĂRI. MĂRTURISI. PRESUPUNE. PREVEDEA. PROBA. SOCOTI. SPRIJINI. STABILI. SUSȚINE. ȘTI. TATONA. VERIFICA. VISA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
prăbăli, prăbălesc, vb. intranz. – (reg.) A încerca, a verifica: „Tu nu mă iubești, / Numa mă prăbălești” (Bilțiu, 1996: 381). – Din magh. próból (MDA) sau magh. próbálni „a încerca, a proba” < germ. probieren.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prăbăli, prăbălesc, vb. intranz. – A încerca, a verifica: „Tu nu mă iubești, / Numa mă prăbălești” (Bilțiu 1996: 381). – Din magh. próbál (< germ. probieren).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
probălui, probăluiescverb
- 2. A supune ceva sau pe cineva la o probă, la o încercare pentru a vedea dacă este corespunzător anumitor cerințe, unui anumit scop etc.; a proba. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Trompeții se urcară pe parapetul cupolei, prubuluindu-și încet trompele. SANDU-ALDEA, U. P. 134. DLRLC
-
- 4. Bănui, chibzui, crede, gândi, imagina, presupune, prevedea, socoti, visa, închipui, întrezări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Văzînd că nu-mi mai scrii, am prubuluit că trebuie să fii dus hăt tocmai... în America. PĂUN-PINCIO, P. 138. DLRLC
- 4.1. A cântări posibilitățile de reușită, a chibzui, a-și face socoteala că... DLRLC
- Iată-l înșfăcat de căpriorii podului, zvîrlindu-se din căprior în căprior, pînă ce prubului că se află deasupra carului cu muierea. CAMILAR, N. II 34. DLRLC
- Măsură din ochi înălțimea pînă sus și prubului cum s-ar putea cățăra la drum. SADOVEANU, B. 229. DLRLC
- N-avem vreme de pierdut; trebuie să prubuluim cum ne-am întîlni cît mai curînd. CONTEMPORANUL, VIII 203. DLRLC
-
-
etimologie:
- próbálni DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.