profuziune sf [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~fuzie / P: ~zi-u~ / Pl: ~ni / E: fr profusion, lat profusio, -onis] (Liv; udp „de”) 1 Cantitate foarte mare din ceva Si: abundență, bogăție. 2 (Îlav) Cu ~ Din abundență.

profuziúne s.f. Cantitate (foarte) mare, abundență. Profuziune de flori pe masă (BRĂ.). ◊ Loc.adv. Cu profuziune = din abundență, din belșug. ♦ Risipă. • pl. -i. și (înv.) profúzie s.f. / <fr. profusion, lat. profūsĭo, -onis <profundĕre „a risipi”.

PROFUZIUNE, profuziuni, s. f. (Livresc) Cantitate mare, prisos, abundență, risipă. Lumina puternică a sudului face să apară pe paleta sa colori vii, notate cu profuziune. VIANU, A. P. 77. Femeile... umpluse două săli întregi cu o profuziune de lucrări de mînă de tot felul. ODOBESCU, S. I 482.

PROFUZIUNE s.f. (Liv.) Cantitate mare, abundentă. ♦ Risipă. [Var. profuzie s.f. / < lat. profusio, cf. fr. profusion].

PROFUZIUNE s. f. cantitate (foarte) mare, abundență. ◊ risipă. (< fr. profusion, lat. profusio)

profuziune f. risipă.

*profuziúne f. (lat. profúsio, -ónis. V. fuziune). Mare abundanță: era o profuziune de florĭ. Mare liberalitate, prodigalitate: a cheltui cu profuziune.

profuzie sf vz profuziune

PROFUZIE s.f. v. profuziune.

profuziune (livr.) (desp. -zi-u-) s. f., g.-d. art. profuziunii; pl. profuziuni

profuziune (livr.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. profuziunii; pl. profuziuni

profuziune s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. profuziunii; pl. profuziuni

profuziune (i-u)

PROFUZIUNE s. v. abundență, belșug, bogăție, îmbelșugare, îndestulare, prisos.

profuziune s. v. ABUNDENȚĂ. BELȘUG. BOGĂȚIE. ÎMBELȘUGARE. ÎNDESTULARE. PRISOS.