opțiuni
  • info

6 definiții pentru prăvălit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRĂVĂLIT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.

PRĂVĂLIT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). ♦ Surpat, năruit, dărâmat. – V. prăvăli.

prăvălit, ~ă a [At: EMINESCU, O. I, 92 / V: (îrg) ~lat / Pl: ~iți, ~e / E: prăvăli] 1 Care a căzut cu violență, cu zgomot de la o înălțime oarecare Si: prăbușit, răsturnat, rostogolit. 2 Dărâmat. 3 (D. ființe) Întins la pământ. 4 (D. ființe) Tolănit. 5 (Îrg; îf prăvălat) Abrupt. 6 (Îrg; îaf) Accidentat.

PRĂVĂLIT, -Ă, prăvăliți, -te, adj. 1. Rostogolit pe un povîrniș, năpustit, precipitat la vale. (Poetic) Scînteie marea lină și placele ei sure Se mișc-una pe alta ca pături de cristal Prin lume prăvălite. EMINESCU, O. I 63. ♦ (Despre stînci, corpuri mari) Răsturnat pe o parte sau de tot. Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. EMINESCU, O. I 92. ♦ (Despre maluri, ziduri etc.) Surpat, năruit, dărîmat. 2. (Despre ființe) Doborît, culcat la pămînt, trîntit; (despre dușmani) înfrînt, răpus.

prăvălat, ~ă a vz prăvălit

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRĂVĂLIT adj. 1. v. dărâmat. 2. v. căzut. 3. v. povârnit.

PRĂVĂLIT adj. 1. dărăpănat, dărîmat, năruit, prăbușit, risipit, surpat, (pop.) hîit. (O construcție ~.) 2. căzut, năruit, prăbușit, răsturnat. (Un gard ~.) 3. prăbușit, răsturnat, surpat, (înv.) povîrnit. (Un mal ~.) 4. aplecat, înclinat, lăsat, plecat, povîrnit, strîmb, (pop. și fam.) hîit, (reg.) șoldit, șoldiu, (Ban.) șovîi. (O casă veche ~.)

Intrare: prăvălit
prăvălit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvălit
  • prăvălitul
  • prăvălitu‑
  • prăvălită
  • prăvălita
plural
  • prăvăliți
  • prăvăliții
  • prăvălite
  • prăvălitele
genitiv-dativ singular
  • prăvălit
  • prăvălitului
  • prăvălite
  • prăvălitei
plural
  • prăvăliți
  • prăvăliților
  • prăvălite
  • prăvălitelor
vocativ singular — —
plural — —
prăvălat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prăvălat
  • prăvălatul
  • prăvălatu‑
  • prăvălată
  • prăvălata
plural
  • prăvălați
  • prăvălații
  • prăvălate
  • prăvălatele
genitiv-dativ singular
  • prăvălat
  • prăvălatului
  • prăvălate
  • prăvălatei
plural
  • prăvălați
  • prăvălaților
  • prăvălate
  • prăvălatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prăvălit, prăvălităadjectiv

  • 1. Înclinat, răsturnat, rostogolit, prăbușit (peste ceva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: prăbușit rostogolit răsturnat înclinat
    • format_quote poetic Scînteie marea lină și placele ei sure Se mișc-una pe alta ca pături de cristal Prin lume prăvălite. EMINESCU, O. I 63. DLRLC
    • format_quote Pe piatra prăvălită pun crucea drept pecete Sub candela ce arde în umbra unui colț. EMINESCU, O. I 92. DLRLC
  • 2. (Despre ființe) Doborât, culcat la pământ. DLRLC
    sinonime: trântit
etimologie:
  • vezi prăvăli DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.