18 definiții pentru purcede

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PURCEDE, purced, vb. III. Intranz. (Pop.) A pleca, a porni la drum. ♦ Intranz. și refl. (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui. ◊ Expr. (Intranz.) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată. ♦ A întreprinde, a începe o acțiune. ♦ A proceda, a acționa (într-un anumit fel). ♦ (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. [Perf. s. purcesei, part. purces] – Lat. procedere.

PURCEDE, purced, vb. III. Intranz. (Pop.) A pleca, a porni la drum. ♦ Intranz. și refl. (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A începe, a (se) porni, a (se) dezlănțui. ◊ Expr. (Intranz.) A purcede grea (sau îngreunată) = a rămâne însărcinată. ♦ A întreprinde, a începe o acțiune. ♦ A proceda, a acționa (într-un anumit fel). ♦ (Despre acțiuni, stări) A izvorî, a proveni, a lua naștere. [Perf. s. purcesei, part. purces] – Lat. procedere.

purcede [At: PSALT. HUR. 37v/11 / V: (reg) pruceda, ~da, ~ege / Pzi: purced, (înv) ~dez / E: ml procedere] 1 vi (Îvp; d. ființe) A porni la drum Si: a pleca. 2 vi (Înv; îe) A ~ în (sau spre) risipă A se împrăștia. 3 vi (Înv; îae) A decurge în mod nefavorabil. 4 vi (Înv; îe) A ~ către Domnul (sau dintru această viață) A muri. 5 vi A străbate. 6 vr (Nob) A se ivi. 7 vi (Înv; spc; udp „asupra”, „contra”, „împotriva”) A porni cu armată la atac. 8 vt (Înv; c. i. oameni) A trimite undeva. 9 vi (Înv; d. suprafețe de pământ; cu determinări locale) A se întinde până... 10 vi (Înv; d. ape curgătoare; pex, d. lichide, secreții organice) A curge. 11 vi (Reg; îe) A ~ de veste A prinde de veste. 12-14 vtir (Îvp; d. oameni) A (se) dezlănțui. 15 vi (Înv; d. suprafețe de pământ) A se întinde de la... până la... 16-17 vir (D. sunete, zgomote etc.) A (se) porni. 18 vi (Îvr; d. evenimente, acțiuni) A se desfășura. 19 vi (Rar) A proceda la... 20 vi (Îvp) A-și avea originea. 21 vi (Îrg) A deveni. 22 vi (Îvp; îe) A ~ grea (sau îngreunată, groasă) A rămâne însărcinată.

PURCEDE, purced, vb. III. Intranz. (Popular și arhaizant) A se pune în mișcare, a porni la drum; a pleca. Cum au purces spre Vatra Dornei, au intrat într-o strălucire de soare cătră amiază. SADOVEANU, B. 152. Luîndu-mi rămas bun de la părinți, am purces cu bunicul spre Pipirig. CREANGĂ, O. A. 44. Purceseră către Sinaia, unde ajunseră înaintea serii. BOLINTINEANU, O. 441. ◊ (Despre lucruri, fenomene văzute în mișcare) A începe, a se porni. După o săptămînă purceseră ploile. C. PETRESCU, Î. II 242. Frăgarul își îndoaie coapsa, Iar de prin văi purcede vîntul. GOGA, P. 25. Urieșii munți cu vîrf urile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele și se revarsă pîrăiele. CREANGĂ, O. A. 95. ◊ Refl. În straturi florile-s trudite: un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus, să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, P. 7. ♦ A porni la o acțiune, a începe. Mult mă bucur cînd văd că purcedem la fapte. VORNIC, P. 38. O dată cu cel dintîi dezgheț, căutătorii de comori au purces la treabă. C. PETRESCU, A. 109. ◊ Expr. A purcede grea (sau, rar, îngreunată) = a rămîne însărcinată. Le-a spus toată întîmplarea, cum a purces grea. RETEGANUL, P. V 79. Din momentul acela ea purcesă îngreunată. EMINESCU, N. 4. ♦ A proceda (într-un anumit fel). Eminescu nu purcede nici o clipă ca un simplu adunător de curiozități, mai noi sau mai vechi. BENIUC, P. 25. Mijlocul cel mai practic este să purcedem pe calea constatării faptelor simple. CARAGIALE, O. III 217. ♦ (Despre acțiuni, stări) A lua naștere, a izvorî, a proveni. Astea-s fapte care trebuie să ne îndrepte gîndul la rădăcina din care or purces toate. DEMETRIUS, V. 134. Toate de la dînsa au purces. Ea-i capu răutăților. SADOVEANU, O. VIII 186. Aceste nemulțumiri purcedeau... din răul trai al ostașilor. BOLINTINEANU, O. 426. – Forme gramaticale: perf. s. purcesei, part. purces.

A PURCEDE purced intranz. 1) (despre ființe) A pleca din locul în care se află; a se pune în mișcare, părăsind locul inițial; a porni. 2) (despre fenomene, evenimente) A începe să se manifeste. ◊ ~ grea (sau însărcinată) a rămâne însărcinată. 3) (despre persoane) A începe să se ocupe de altceva; a trece; a proceda. 4) rar A acționa într-un anumit mod; a face într-un anumit fel. 5) (despre stări, acțiuni) A lua naștere; a izvorî. /<lat. procedere

purcede v. 1. a porni, a pleca: la luptă purcedea AL.; 2. a deveni: din momentul acela ea purcese îngreunată EM.; 3. fig. a proveni, a izvorî. [Lat. PROCEDERE].

pruceda v vz purcede

purceda v vz purcede

purcege v vz purcede

purcéd, -cés, a -céde v. intr. (lat. pro-cédere, a înainta. V. proced, cedez). Pornesc, plec: a purcede la războĭ. Provin, izvorăsc, am originea: spiritu sfînt, care de la tatăl purcede (Crezu). A purcede îngreunată, a rămînea îngreunată. – Și -eg (vechĭ).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

purcede (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purced, 2 sg. purcezi, 3 sg. purcede, perf. s. 1 sg. purcesei, 1 pl. purceserăm, m.m.c.p. 1 pl. purceseserăm; conj. prez. 1 sg. să purced, 3 să purcea; ger. purcezând; part. purces

purcede (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purced, perf. s. 1 sg. purcesei, 1 pl. purceserăm; conj. prez. 3 să purceadă; ger. purcezând; part. purces

purcede vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. purced, perf. s. 1 sg. purcesei, 1 pl. purceserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. purceadă; ger. purcezând, part. purces

purced, -ceadă 3 conj., -cesei 1 aor.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PURCEDE vb. v. acționa, ajunge, apuca, curge, decurge, deveni, ieși, începe, îndrepta, lua, merge, orienta, păși, pleca, porni, proceda, proveni, reieși, rezulta, urma.

PURCEDE vb. v. proveni.

PURCEDE vb. a proveni, (înv.) a proceda, (fig.) a izvorî. (~ dintr-un trecut îndepărtat.)

purcede vb. v. ACȚIONA. AJUNGE. APUCA. CURGE. DECURGE. DEVENI. IEȘI. ÎNCEPE. ÎNDREPTA. LUA. MERGE. ORIENTA. PĂȘI. PLECA. PORNI. PROCEDA. PROVENI. REIEȘI. REZULTA. URMA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

purcede (purced, purces), vb.1. A porni, a se mișca. – 2. A proveni, a rezulta, a decurge. – 3. (Înv.) A trimite, a expedia. – 4. A rămîne. Lat. procēdĕre (Pușcariu 1405; Candrea-Dens., 1477; REW 6765a) păstrat numai în rom. (Rosetti, I, 170). Conjug. șovăielnică între formele purced, purcez, purceg, datorată contactului cu pers. a doua, purcezi, cf. încinge.Der. purces, s. n. (plecare); purcezător, adj. (care purcede).

Intrare: purcede
verb (V635)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • purcede
  • purcedere
  • purces
  • purcesu‑
  • purcezând
  • purcegând
  • purcezându‑
  • purcegându‑
singular plural
  • purcede
  • purcezi
  • purcedeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • purced
(să)
  • purced
  • purcedeam
  • purcesei
  • purcesesem
a II-a (tu)
  • purcezi
(să)
  • purcezi
  • purcedeai
  • purceseși
  • purceseseși
a III-a (el, ea)
  • purcede
(să)
  • purcea
  • purcea
  • purcedea
  • purcese
  • purcesese
plural I (noi)
  • purcedem
(să)
  • purcedem
  • purcedeam
  • purceserăm
  • purceseserăm
  • purcesesem
a II-a (voi)
  • purcedeți
(să)
  • purcedeți
  • purcedeați
  • purceserăți
  • purceseserăți
  • purceseseți
a III-a (ei, ele)
  • purced
(să)
  • purcea
  • purcea
  • purcedeau
  • purceseră
  • purceseseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pruceda
  • prucedare
  • prucedat
  • prucedatu‑
  • prucedând
  • prucedându‑
singular plural
  • prucedea
  • prucedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • prucedez
(să)
  • prucedez
  • prucedam
  • prucedai
  • prucedasem
a II-a (tu)
  • prucedezi
(să)
  • prucedezi
  • prucedai
  • prucedași
  • prucedaseși
a III-a (el, ea)
  • prucedea
(să)
  • prucedeze
  • pruceda
  • prucedă
  • prucedase
plural I (noi)
  • prucedăm
(să)
  • prucedăm
  • prucedam
  • prucedarăm
  • prucedaserăm
  • prucedasem
a II-a (voi)
  • prucedați
(să)
  • prucedați
  • prucedați
  • prucedarăți
  • prucedaserăți
  • prucedaseți
a III-a (ei, ele)
  • prucedea
(să)
  • prucedeze
  • prucedau
  • pruceda
  • prucedaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • purceda
  • purcedare
  • purcedat
  • purcedatu‑
  • purcedând
  • purcedându‑
singular plural
  • purcedea
  • purcedați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • purcedez
(să)
  • purcedez
  • purcedam
  • purcedai
  • purcedasem
a II-a (tu)
  • purcedezi
(să)
  • purcedezi
  • purcedai
  • purcedași
  • purcedaseși
a III-a (el, ea)
  • purcedea
(să)
  • purcedeze
  • purceda
  • purcedă
  • purcedase
plural I (noi)
  • purcedăm
(să)
  • purcedăm
  • purcedam
  • purcedarăm
  • purcedaserăm
  • purcedasem
a II-a (voi)
  • purcedați
(să)
  • purcedați
  • purcedați
  • purcedarăți
  • purcedaserăți
  • purcedaseți
a III-a (ei, ele)
  • purcedea
(să)
  • purcedeze
  • purcedau
  • purceda
  • purcedaseră
verb (V652)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • purcege
  • purcegere
  • purces
  • purcesu‑
  • purcegând
  • purcegându‑
singular plural
  • purcege
  • purcegeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • purceg
(să)
  • purceg
  • purcegeam
  • purcesei
  • purcesesem
a II-a (tu)
  • purcegi
(să)
  • purcegi
  • purcegeai
  • purceseși
  • purceseseși
a III-a (el, ea)
  • purcege
(să)
  • purcea
  • purcegea
  • purcese
  • purcesese
plural I (noi)
  • purcegem
(să)
  • purcegem
  • purcegeam
  • purceserăm
  • purceseserăm
  • purcesesem
a II-a (voi)
  • purcegeți
(să)
  • purcegeți
  • purcegeați
  • purceserăți
  • purceseserăți
  • purceseseți
a III-a (ei, ele)
  • purceg
(să)
  • purcea
  • purcegeau
  • purceseră
  • purceseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

purcede, purcedverb

popular
  • 1. A pleca, a porni la drum. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cum au purces spre Vatra Dornei, au intrat într-o strălucire de soare cătră amiază. SADOVEANU, B. 152. DLRLC
    • format_quote Luîndu-mi rămas bun de la părinți, am purces cu bunicul spre Pipirig. CREANGĂ, O. A. 44. DLRLC
    • format_quote Purceseră către Sinaia, unde ajunseră înaintea serii. BOLINTINEANU, O. 441. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv reflexiv (Despre lucruri și despre fenomene văzute în mișcare, în evoluție) A (se) porni, a (se) dezlănțui; a începe să se manifeste. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote După o săptămînă purceseră ploile. C. PETRESCU, Î. II 242. DLRLC
      • format_quote Frăgarul își îndoaie coapsa, Iar de prin văi purcede vîntul. GOGA, P. 25. DLRLC
      • format_quote Urieșii munți cu vîrf urile ascunse în nouri, de unde purced izvoarele și se revarsă pîrăiele. CREANGĂ, O. A. 95. DLRLC
      • format_quote În straturi florile-s trudite: un crin din cînd în cînd se-ndoaie Și lung privește-n sus, să vadă: nu se purcede-un nor de ploaie? ANGHEL, P. 7. DLRLC
      • chat_bubble intranzitiv A purcede grea (sau îngreunată sau însărcinată) = a rămâne însărcinată. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
        • format_quote Le-a spus toată întîmplarea, cum a purces grea. RETEGANUL, P. V 79. DLRLC
        • format_quote Din momentul acela ea purcesă îngreunată. EMINESCU, N. 4. DLRLC
    • 1.2. A întreprinde, a începe o acțiune. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Mult mă bucur cînd văd că purcedem la fapte. VORNIC, P. 38. DLRLC
      • format_quote O dată cu cel dintîi dezgheț, căutătorii de comori au purces la treabă. C. PETRESCU, A. 109. DLRLC
    • 1.3. A proceda, a acționa (într-un anumit fel). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Eminescu nu purcede nici o clipă ca un simplu adunător de curiozități, mai noi sau mai vechi. BENIUC, P. 25. DLRLC
      • format_quote Mijlocul cel mai practic este să purcedem pe calea constatării faptelor simple. CARAGIALE, O. III 217. DLRLC
    • 1.4. (Despre acțiuni, stări) A lua naștere. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Astea-s fapte care trebuie să ne îndrepte gîndul la rădăcina din care or purces toate. DEMETRIUS, V. 134. DLRLC
      • format_quote Toate de la dînsa au purces. Ea-i capu răutăților. SADOVEANU, O. VIII 186. DLRLC
      • format_quote Aceste nemulțumiri purcedeau... din răul trai al ostașilor. BOLINTINEANU, O. 426. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.