13 definiții pentru întreprins
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
întreprins, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~nși, ~e / E: întreprinde] 1 (D. o afacere etc.) Început. 2-3 (D. o acțiune) Îndeplinit (din proprie inițiativă).
ÎNTREPRINDE, întreprind, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTREPRINDE, întreprind, vb. III. Tranz. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru, a efectua. [Perf. s. întreprinsei, part. întreprins] – Între1- + prinde (după fr. entreprendre).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întreprinde vt [At: NEGRUZZI, S. I, 38 / Pzi: întreprind / E: între + prinde, cf fr entreprendre] 1 A se apuca de ceva. 2 A se angaja la un lucru. 3 A începe o afacere. 4 (Pex) A încerca.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTREPRINDE, întreprind, vb. III. Tranz. A se apuca de ceva, a se angaja la ceva, a începe executarea unui lucru; a începe realizarea unui plan. Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridicarea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21. Tu întreprinzi o călătorie? EMINESCU, N. 61. Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466. ◊ (Rar, urmat de un verb la infinitiv) Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60. – Forme gramaticale: perf. s. întreprinsei, part. întreprins. – Prez. ind. și: întreprinz (BĂLCESCU, O. II 104).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTREPRINDE vb. III. tr. A lua hotărîrea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. [P.i. întreprind și întreprinz, perf. s. -prinsei, part. -prins. / cf. fr. entreprendre].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTREPRINDE vb. tr. a lua hotărârea de a face ceva, a se apuca de ceva, a pune ceva în lucru. (după fr. entreprendre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A ÎNTREPRINDE întreprind tranz. (acțiuni) A începe, a efectua. [Sil. în-tre-prin-] /între- + a prinde
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întreprinde v. 1. a lua hotărîrea de a face un lucru și a începe să’l puie în lucrare: a întreprinde o mare călătorie; 2. a se însărcina de a face ceva cu anumite condițiuni: a întreprins furnitura proviziunilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*întreprínd, -príns, a -prínde v. tr. (fr. entreprendre, it. intrapréndere, pg. interprender și emprehender, sp. emprender. V. prind). Ĭaŭ rezoluțiunea de a face și de a începe un lucru: Columb întreprinse descoperirea Americiĭ. Mă angajez să fac orĭ să furnisez, ĭaŭ în antrepriză: a întreprinde lucrarea unuĭ pod, furnitura fînuluĭ armateĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
întreprinde (a ~) (-tre-prin-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întreprind, 1 pl. întreprindem, 2 pl. întreprindeți, imperf. 3 sg. întreprindea, perf. s. 3 sg. întreprinse, 1 pl. întreprinserăm; conj. prez. 3 să întreprindă; ger. întreprinzând; part. întreprins
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întreprinde vb. (sil. -prin-) prinde
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNTREPRINDE vb. 1. v. desfășura. 2. a efectua, a face. (A ~ studii ample asupra...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTREPRINDE vb. 1. a depune, a desfășura, a duce, a efectua, a executa, a face, a îndeplini, a presta. (A ~ acolo o muncă utilă.) 2. a efectua, a face. (A ~ studii ample asupra...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
participiu (PT4) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
întreprinde, întreprindverb
- 1. A se apuca de făcut ceva, a se angaja la ceva; a face un lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Să întreprindem prefacerile cu mijlocul cel mai eficace al democrației: ridicarea omului prin educație și cultură. SADOVEANU, E. 21. DLRLC
- Tu întreprinzi o călătorie? EMINESCU, N. 61. DLRLC
- Am niște treburi aici, niște lucrări de sfîrșit în biblioteci pentru o scriere ce am întreprins. GHICA, A. 466. DLRLC
- Întreprinsesem, pe cît țiu minte, a căuta în cercul literelor și al artelor imagine vînătorești. ODOBESCU, S. III 60. DLRLC
-
etimologie:
- Între- + prinde DEX '09 DEX '98
- entreprendre DEX '09 DEX '98 DN
-