opțiuni
  • info

16 definiții pentru putoare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PUTOARE, putori, s. f. Miros urât, greu, neplăcut; duhoare. ♦ Epitet injurios dat unui om leneș, murdar sau imoral; p. ext. epitet dat unei femei de moravuri ușoare. – Lat. putor, -is.

PUTOARE, putori, s. f. Miros urât, greu, neplăcut; duhoare. ♦ Epitet injurios dat unui om leneș, murdar sau imoral; p. ext. epitet dat unei femei de moravuri ușoare. – Lat. putor, -is.

putoare sf [At: PRAV. GOV. 126v/12 / V: (îvr) ~ore / Pl: ~ori / E: ml putor, -is] 1 (Cu determinări care precizează sensul) Emanație rău mirositoare Si: duhoare, exalație, puturoșenie (3), (frr) miasmă. 2 Atmosferă viciată de putoare (1) Si: (frr) miasmă. 3 (Rar; îc) ~a-dracului Substanță medicamentoasă urât mirositoare, nedefinită mai îndeaproape pbl, pe bază de sulf. 4 (Pfm) Persoană leneșă, murdară sau lipsită de caracter. 5 (Pfm) Femeie de moravuri ușoare. 6 (Îvr; îf putore) Fecale.

PUTOARE, (2) putori, s. f. 1. Miros urît, greu, neplăcut; duhoare. El luă perii și-i băgă în foc. Însă ea simți putoarea. RETEGANUL, P. IV 57. Putoarea leșurilor putrezinde te amețea. NEGRUZZI, S. I 291. 2. Nume dat unui om leneș, murdar, depravat. Se duce la putoarea ei de ibovnic și îi duce o băutură cu care îl mai ține cu nițică viață. GORJAN, H. I 76. Să mă duc la șezătoare, Să nu zică că-s putoare. BIBICESCU, P. P. 185.

PUTOARE ~ori f. 1) Miros neplacut, greu; duhoare. 2) fig. Persoană leneșă sau/si murdară. /<lat. putor, ~is

putoare f. 1. miros urît; 2. fam. femeie leneșă și murdară. [Lat. PUTOREM].

putoáre f., pl. orĭ (lat. pútor, -óris, a. î., rudă cu pútridus, putred; pv. cat. pudor; vfr. puor, nfr. pueur). Miros neplăcut: o putoare de cadavru. Fig. Triv. Epitet injurios unuĭ leneș, maĭ ales uneĭ femeĭ leneșe, murdare orĭ depravate: fugĭ de aicĭ, putoare! V. tigoare, dubeală, smîrdoare, tîrfă.

putore sf vz putoare

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

putoare s. f., g.-d. art. putorii; pl. putori

putoare s. f., g.-d. art. putorii; pl. putori

putoare s. f., g.-d. art. putorii; pl. putori

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PUTOARE s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

PUTOARE s. duhoare, infecție, împuțiciune, miasmă, (livr.) fetiditate, (înv.) duh, smreduire. (Simțea în nări o ~ insuportabilă.)

PUTOARE s. duhoare, infecție, împuțiciune, miasmă, (livr.) fetiditate, (înv.) duh, smreduire. (Simțea în nări o ~ insuportabilă.)

putoare s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

putoare (putori), s. f. – 1. Miros urît, duhoare. – 2. Bășină. – 3. Leneș, trîntor. – 4. Prostituată, tîrfă. – Mr. (m)putoare, butoare, megl. putoari. Lat. putōrem (Pușcariu 1419; REW 6883), cf. v. it., prov., cat, v. sp. pudor, fr. pueur ca și puți. – Der. puturos, adj. (rău mirositor; leneș); puturos, s. m. (dihor); puturoasă, s. f. (coriandru), cf. puciocnă; puturoșenie, s. f. (lene).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

putoare, putori s. f. 1. miros urât, duhoare 2. persoană murdară și neîngrijită 3. leneș, trântor 4. persoană imorală / decăzută 5. prostituată

Intrare: putoare
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • putoare
  • putoarea
plural
  • putori
  • putorile
genitiv-dativ singular
  • putori
  • putorii
plural
  • putori
  • putorilor
vocativ singular
  • putoare
  • putoareo
plural
  • putorilor
putore
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

putoare, putorisubstantiv feminin

  • 1. Miros urât, greu, neplăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: duh duhoare fetiditate infecție miasmă smreduire împuțiciune
    • format_quote El luă perii și-i băgă în foc. Însă ea simți putoarea. RETEGANUL, P. IV 57. DLRLC
    • format_quote Putoarea leșurilor putrezinde te amețea. NEGRUZZI, S. I 291. 2 DLRLC
    • 1.1. Epitet injurios dat unui om leneș, murdar sau imoral. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Se duce la putoarea ei de ibovnic și îi duce o băutură cu care îl mai ține cu nițică viață. GORJAN, H. I 76. DLRLC
      • format_quote Să mă duc la șezătoare, Să nu zică că-s putoare. BIBICESCU, P. P. 185. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.