raclă sf [At: HERODOT (1645), 229 / V: (îvp) lacră (Pl: lacre), (înv) rahlă (Pl: răhli) / Pl: -le / E: bg ракла] 1 (Îvp) Sicriu. 2 (În practicile religiei creștine) Sicriu (mic) în care se păstrează moaștele sfinților. 3 (Îvp) Ladă (mare și ornamentată) în care se păstrează diferite obiecte. 4 (îvp; îs) ~la legii Cutie în care se păstrează tablele legii la evrei. 5 (Pop) Cutie de lemn cu capac în care se păstrează anumite alimente. 6 (Buc) Despărțitură într-un hambar, într-un dulap etc. 7 Sertar. 8 Porțiune cuprinsă între două grinzi ale podului casei, între două picioare ale unui uluc. 9 (Îrg) Bucată de pământ Si: parcelă. 10 (Reg) Suprafață de pământ cuprinsă între două drumuri. 11 (Reg) Pânză urzită din două feluri de bumbac.

RACLĂ, racle, s. f. (Popular și arhaizant, și în forma lacră) 1. Sicriu, coșciug. Așezați pe copii în aceeași raclă. GALACTION, O. I 256. Să-mi lucrez racla cu mîna mea asta slăbănoagă. CREANGĂ, P. 319. Și-n biserică i-au dus Și-n două racle i-au pus. ALECSANDRI, P. P. 21. ♦ Sicriu mic în care se păstrează moaștele sfinților. În stînga tribunei e o raclă cu moaștele sfîntului Dimitrie Basarabov. CAMIL PETRESCU, O. II 352. ◊ Fig. Deschizînd foaia de strajă a primului tom, am dat de versuri scrise cu creionul. Foarte de mult închise ca într-o raclă a uitării. SADOVEANU, E. 5. 2. Ladă (mare, ornamentată). Sînt unii care, vara, adună peliniță, o usucă, o freacă-n mîini, o așază-n lacră, și trag toată iarna, și tușesc pînă își dau sufletul. DELAVRANCEA, O. II 287. Zestrea îmi șade în lacră Și eu cu sluta pe vatră, spune cel care s-a căsătorit cu o fată urîtă, dar cu zestre. 3. Cutie de lemn, închisă cu capac, în care se păstrează brînza, untul etc. La cîmp, la muncă, brînza se poartă în lacră, lăcriță sau raclă, care e trasă la strung, e lată și are capac. PAMFILE, I. C. 36. Am și lucruri, traistă, bărdiță, Sac, ceaun și cîte alte... raclă și cofiță. CONTEMPORANUL, III 837. Am o păreche de racle cu două feluri de bucate și nu se amestecă, și dacă s-ar strica, nu-i meșter să le tocmească (Oul). GOROVEI, C. 264. 4. Despărțitură într-un hambar pentru păstrarea cerealelor, a fînului etc. Hambare... de scînduri cu despărțituri numite lacre, racle sau ochiuri. PAMFILE, A. R. 217. 5. (Regional) Bucată de pămînt, formînd o parcelă. – Variantă: lacră s. f.

RACLĂ ~e f. pop. 1) Ladă specială în care se pune mortul pentru a fi înmormântat; sicriu; coșciug. 2) Cutie de lemn cu capac în care se păstrează unele produse alimentare. 3) Ladă de lemn ornamentată în care se păstrează hainele. 4) Despărțitură a unui hambar (unde se țin cereale, făină etc.). 5) Porțiune dreptunghiulară de teren semănată cu legume sau cu flori; vatră. 6) Pânză urzită cu două feluri de bumbac. /<bulg. rakla

raclă f. 1. vas sacru de păstrat moaște sau sf. cuminecătură; 2. Mold. coșciug: păru-i de aur curge din raclă la pământ EM.; 3. cutie de lemn de păstrat brânză, unt, etc.; 4. rând de podele între două grinzi la o casă țărănească. [Bulg. RAKLŬ, cutie, ladă (v. lacră)].

ráclă f., pl. e (bg. rakla, ladă, cufăr; sîrb. raka, groapă, mormînt; rus. ráka, secriŭ de sfînt; ceh. raka, secriŭ, d. vsl. raka, mormînt, got. arka, care vine d. lat. arca, ladă, arcă. Cp. cu lat. Albis, germ. Elbe, sl. Laba, de unde și numele Polabilor). Vest. (lacră). Ladă (azĭ înlocuită, în general, pin dulap). Plasă de ulucă (de zaplaz) de la un par la altu. Romb orĭ pătrat la țesătură orĭ la broderie. Est (raclă). Secriŭ (maĭ ales de sfînt). Mare cutie rătundă închisă ermetic de păstrat brînză, unt ș. a. (scatulcă). Spațiu dintre grinzile unuĭ tavan orĭ dintre cărările unuĭ ogor saŭ uneĭ grădinăriĭ (V. leasă). Subdiviziune de plută (Siret).

lacră sf vz raclă

rahlă sf vz raclă

lacră f. 1. ladă: zestrea îmi șade în lacră PANN; 2. raclă. [Metateză din raclă].

lácră, V. raclă.

raclă (pop.) (desp. ra-clă) s. f., g.-d. art. raclei; pl. racle

raclă (pop.) (ra-clă) s. f., g.-d. art. raclei; pl. racle

raclă s. f. (sil. -clă), g.-d. art. raclei; pl. racle

RACLĂ s. v. coșciug, lot, parcelă, sicriu.

raclă s. v. COȘCIUG. LOT. PARCELĂ. SICRIU.

raćlă (racle), s. f. – 1. Cutie, ladă. – 2. Sicriu, coșciug. – 3. Relicvariu. – 4. Copaie, covată. – 5. Pînză, parte de perete sau de gard. – Var. lacră. Bg. rakla, din sl. raka „mormînt” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 303; Conev 68), cuvînt identic cu lat. arca, cf. sb., cr. raka „înmormîntare”, ceh. raka „sicriu,” rus. raka „relicvariu”.

raclă, -e, s.f. – 1. Sicriu, coștiug. 2. Ladă, cutie de lemn. – Din sl. raka „mormânt”, cf. bg. rakla (DER).

rahlă s. f. v. raclă.