RENAȘTE, renasc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Pref. re- + naște (după fr. renaître).

renaște [At: CR (1829), 254²/4 / Pzi: renasc / E: re¹- + naște cf fr renaître] 1-2 vit (D. ființe) A se naște din nou. 3 vt A da din nou viață cuiva. 4-5 vit (Fig) A-și recâștiga forțele morale, vitalitatea Si: a (se) redresa, a (se) reface (8-9). 6 vi (Fig)A-și înnoi concepțiile. 7 vi A crește din nou Si: a se regenera. 8 vi (Fig) A se trezi din nou la viață Si: a-și reveni (5). 9 vi (Fig) A se produce din nou Si: a reapărea. 10 vt A crea din nou Si: a regenera. 11 vi (Fig) A-și recâștiga puterea economică sau politică, dobândind o nouă dezvoltare. 12 vi (Fig) A se forma din nou Si: a se reface (10), a reconstitui (1).

RENAȘTE, renasc, vb. III. Intranz. A se naște din nou, a lua ființă. ♦ A se arăta, a se ivi din nou, a reapărea. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi, a se înviora, a înflori. ♦ A se forma; a se reface. – Re¹- + naște (după fr. renaître).

RENAȘTE, renasc, vb. III. Intranz. 1. A se naște din nou. Poate că-ntr-un fir de iarbă vom renaște amîndoi. LESNEA, I. 137. Sînt tot ei cei cari renasc în strănepoți. EMINESCU, N. 53. ♦ (Despre abstracte) A se ivi din nou, a reapărea. (Refl.) Simț o durere murind și o bucurie renăscîndu-se în sufletul meu. NEGRUZZI, S. III 360. ♦ A se trezi la viață, a se înnoi. Natura renaște primăvara. ▭ Livezile, după anul de pustiire, tînjesc; dar renasc apoi. SADOVEANU, O. VI 402. ◊ (În comparații) Iubire, sete de viață, Tu ești puterea creatoare Sub care inimile noastre Renasc ca florile în soare. VLAHUȚĂ, O. A. 65. 2. A se forma, a se reface. Pe ruinile acestui sat a renăscut altul, un sat de pescari. BOLINTINEANU, O. 304. Secolul al XIX-lea... a văzut renăscînd ca din cenușe state nouă ca Grecia, ca Belgia, Romînia, Serbia și Bulgaria. GHICA, S. A. 27.

RENAȘTE vb. III. intr. A se naște din nou; a reapărea. ♦ A se trezi din nou la viață, a se înnoi. [P.i. renasc. / după fr. renaâtre].

RENAȘTE vb. intr. 1. a se naște din nou; a se regenera. ◊ (fig.) a se trezi din nou la viață. 2. (fig.) a se produce din nou; a reapărea. 3. (fig.) a se reface, a se înviora, a înflori. (după fr. renaître)

A RENAȘTE renasc intranz. A se naște din nou; a reînvia. Natura renaște. /re- + a naște

renaște v. 1. a naște din nou; 2. a reapare: frunzele renasc.

*renásc, -născút, a -náște v. intr. (re- și nasc; fr. re-naître. – Se conj. ca nasc). Mă nasc ĭar: fenícele, după fabulă, renăștea din cenușa luĭ. Răsar ĭar: vegetațiunea renaște. Fig. Prind puterĭ ĭar, înfloresc: aria renaște. – La Dos. mă prenasc.

renaște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renasc, 2 sg. renaști, 3 sg. renaște, perf. s. 1 sg. renăscui, m.m.c.p. 1 pl. renăscuserăm; conj. prez. 1 sg. să renasc, 3 să renască; ger. renăscând; part. renăscut

renaște (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. renasc, 1 pl. renaștem; ger. renăscând; part. renăscut

renaște vb. naște

RENAȘTE vb. (fig.) a învia. (Natura ~.)

RENAȘTE vb. (fig.) a învia. (Natura ~.)