28 de definiții pentru repede (adv.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece (pentru cineva) cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre ploaie, vânt etc.) Intens, puternic (și de scurtă durată). 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

repede [At: PSALT. 89 / V: (înv) răp~, răpide, / Pl: ~ezi, (îvr ) ~ / E: ml rapidus, rapide] 1 av (Îoc încet, domol) Cu grabă Si: iute, rapid. 2 av (Îoc rar) Cu mișcări rapide și dese. 3 av Fără întârziere Si: brusc (2), deodată (2), imediat. 4 av (Îe) A o lua ~ A se grăbi într-o acțiune fără a judeca rezultatele Si: a se pripi. 5 av (Îe) A lua (pe cineva) ~ sau cu ~a A lua (pe cineva) pe nepregătite, prin surprindere. 6 av (Îe) ~-repejor Fără întârziere Si: îndată. 7 av (Rar) Cu ușurință Si: fără efort. 8 av Curând (10). 9 a (D. mișcări) Iute. 10 a (D. lucruri în mișcare) Care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală. 11 a (Îoc rar) Care se succedă, se desfășoară într-un ritm rapid. 12 a (D. ape) Care curge sau care se mișcă cu repeziciune. 13 a (D. timp) Care trece cu repeziciune. 14 a (Rar; d. expuneri, descrieri etc.) Succint. 15 a (D. ființe sau manifestările lor) Ager (1). 16 a (D. ființe sau manifestările lor) Grăbit 17 a (Îlav) Cu pași ~ezi În ritm rapid Si: (nob) grabnic (7). 18 a (D. agenți fizici) Care se manifestă cu putere, dar nu durează mult. 19 a (Prc; d. picături, stropi etc.) Care cade iute, succedându-se rapid. 20 a (D. dealuri, pante, planuri înclinate etc.) Abrupt (1). 21 a (D. drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp, fără ocol. 22 sf (Îvr) Curgere, mișcare rapidă. 23 sf (Ent) Insectă de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră și care fuge foarte iute Si: (reg) măsurător, târtâriță (Cincindela campestris).

REPEDE, repezi, adj., adv. I. Adj. 1. (Despre mișcări) Care se produce fără întârziere; iute, rapid; (despre lucruri în mișcare) care se deplasează cu repeziciune, cu iuțeală; (despre ape) care curge cu repeziciune; p. ext. (despre picături, stropi etc.) care cade iute, succedându-se rapid. ♦ (Despre timp) Care trece cu repeziciune. ♦ (Despre oameni și manifestările lor) Iute în mișcări, ager, sprinten, vioi; grăbit, repezit, pripit. ◊ Loc. adv. Cu pași repezi = grabnic, în ritm rapid. ♦ (Substantivat, f.) Gândăcel de culoare arămie, verde-deschis pe spate, cu puncte albe pe fiecare elitră (Cicindela campestris). 2. (Despre agenți fizici) Care se manifestă cu putere dar nu durează mult; care trece iute. 3. (Despre dealuri, planuri etc.) Foarte înclinat, pieziș, în pantă, abrupt. 4. (Despre drumuri) Care duce la țintă în cel mai scurt timp. II. Adv. 1. Iute, cu zor, în grabă. ♦ Îndată, imediat; deodată, brusc. ◊ Expr. Repede-repejor = îndată, fără întârziere. 2. Devreme, de timpuriu; prea curând. – Lat. rapidus, rapide.

REPEDE1 adv. 1. (În opoziție cu încet, domol) Iute, cu grabă. Ca să nu fie observată o luă repede înapoi spre casă. BART, E. 237. Vestea se duse repede la primărie. BUJOR, S. 46. Orașele, sub ochii-mi... mai repede ca gîndul... Se șterg, fără să-mi lase vreo urmă de regret. MACEDONSKI, O. I 52. Caii mergeau acum destul de repede, că trăgeau acasă. VLAHUȚĂ, O. A. 491. ◊ (Întărit prin repetare) Baba Maranda scarmănă pene repede-repede, cu unghii ascuțite și aduse la vîrf. C. PETRESCU, R. DR. 139. ♦ Grabnic, imediat, brusc, deodată. Mi-am întors repede capul s-o văz. CARAGIALE, P. 39. Mihnea jos sare; Însă repede iară încalecă. Fuge mai tare. BOLINTINEANU, O. 74. Expr. A lua (pe cineva) repede v. lua (V). Repede-repejor = îndată, fără întîrziere. (Cu pronunțare regională) Zicea că-i frig și răpede-răpejor își cată de drum. CONTEMPORANUL, VII 499. 2. Curînd, devreme, de timpuriu. Angelo Deliu, cuceritorul, îmbătrînise repede. BART, E. 392.

REPEDE1 adv. 1) Într-un timp scurt; în (cu) grabă; iute; imediat. A acționa ~. 2) Înainte de vreme; (prea) devreme; de timpuriu; prematur. A îmbătrâni ~. /<lat. rapidus, rapide

repede a. 1. se zice de o mișcare impetuoasă și violentă: apă repede; 2. alunecos: loc repede la vale; 3. impetuos: șuvoiu repede. [Lat. RAPIDUS]. ║ adv. foarte iute, deodată.

répede, V. răpede.

rapede av vz repede

RĂPEDE2 adv. v. repede1.

răpede (est) și répede (vest) adj., pl. (lat. rápidus, răpede [ca limpede d. limpidus], d. rápere, a răpi. V. răpesc). Rapid, accelerat, care merge (fuge, curge) ĭute: tren, vapor, rîŭ răpede. Care e făcut cu mișcărĭ grăbite: mers, marș, lucrare răpede. Povîrnit, care te silește să mergĭ răpede: un loc răpede. Adv. A merge, a curge, a vorbi, a porni răpede. A lua pe cineva răpede, a-l grăbi să facă cum vreĭ tu, a nu-ĭ da timp să se gîndească: ĭa-l încet, că, dacă-l ĭeĭ răpede, se’ncurcă. S. m. Trans. (repede). Un fel de buburuz cu cîte cincĭ puncte albe pe fie-care elitru (cicindela campestris). V. strepede.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

repede1 adj. m. și f.; pl. m. și f. repezi

repede2 adv.

repede3 (insectă) (reg.) s. f., g.-d. art. repezii; pl. repezi

repede2 adv.

+repede-repede (foarte repede) adv.

repede-repejor adv.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REPEDE adj., adv., s. I. adj., adv. 1. adj. v. sprinten. 2. adj. v. iute. 3. adv. v. iute. 4. adv. v. imediat. 5. adv. v. allegro. 6. adv. v. deodată. 7. adj. v. abrupt. II. s. (ENTOM.; Cicindela campestris) (reg.) dragobete, măsurător, târtăriță.

REPEDE adj., adv., s. 1. adj. ager, agil, isteț, iute, sprinten, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări.) 2. adv. grabnic, iute, rapid, tare. (Alerga cînd mai ~, cînd mai încet.) 3. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino ~ să vezi!) 4. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecît, rapid, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 5. adj. grabnic, grăbit, iute, întins, precipitat, rapid, repezit, zorit, (înv. și pop.) silit, silnic, (înv.) pripitor. (Un mers ~.) 6. adv. brusc, deodată, fulgerător, instantaneu, odată, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...) 7. s. (ENTOM.; Cicindela campestris) (reg.) dragobete, măsurător, tîrtăriță.

Repede ≠ agale, alene, domol, încet, lent, liniștit, târziu

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

repede adj.1. Rapid, iute. – 2. Abrupt, pieziș. – 3. (Adv.) Curînd, degrabă, rapid. – 4. (S. m.) Insectă (Cicindella campestris). – Var. Mold. răpede. Trans. de V. rapăd. Istr. răpede. Lat. rapĭdus (Pușcariu 1455; REW 7054), cf. it. ratto. Schimbarea finalei trebuie să fie modernă, cf. rapăd (Todoran, Dacor., XI, 128), așa că ipoteza unui lat. *rapĭdis (Pușcariu) nu pare necesară; cf. limpede. Sensul 2 ar putea fi rezultatul unei contaminări cu lat. rῑpĭdus „abrupt”, de unde it. ripido și probabil fr. raide „rigid” < rĭgĭdus. Der. repezi, vb. (a arunca, a răspîndi; a alunga, a da afară; a expedia, a trimite repede; a pregăti în grabă; a reproșa, a mustra; refl., a se grăbi; refl., a se năpusti, a tăbărî; refl., a fugi); repezeală, s. f. (repeziciune; mustrare, ceartă); repezit, s. m. (grăbit; agitat); repezitură, s. f. (pornire, impuls); repeziș, s. n. (pantă, povîrniș); repeziciune, s. f. (promtitudine); repejune (var. repegiune), s. f. (Mold., repezeală); repejor (var. repegior), adv. (prompt, în grabă); repega (var. răpăga), vb. (a aluneca, a cădea), este cu repezi (› repegiune) în aceeași relație ca putregai cu putreziputregiune sau mucegai < mucezi (de la un lat. *rapĭcāre, după Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 300; din lat. *rĕpĭcāre < rĕpĕns, după Giuglea, Dacor., IV, 381; din lat. *rĕpĭgāre < rĕpĕre, după Buescu, R. Études roum., III, 168; legătura cu mag. repegetni „a se crăpa”, sugerată de Scriban, nu e posibilă); rapăg, s. n. (Banat, alunecuș, patinoar); repeguș (var. răpăguș), s. n. (lunecuș; povîrniș); repezină, s. f. (abis, tău, repeziș), cf. Densusianu, Rom., XXXVIII, 73. Din rom. provine săs. repezin, vb.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BIS DAT, QUI CITO DAT (lat.) cine dă repede dă îndoit – Publius Syrus, „Sententiae”, 8. V. și La façon de donner vaut mieux que ce qu’on donne.

NIHIL EST ANNI VELOCIUS (lat.) nimic nu trece mai iute ca anii – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, X, 250. V. și Eheu! Fugaces... labuntur anni.

Die Jahre fliehen pfeilgeschwind [germ. „Anii aleargă (sau: ”anii zboară„) repede ca săgeata”] – vers, deseori citat, din poezia Cîntecul clopotului (Das Lied von der Glocke) a lui Schiller. Comparația cu zborul pentru trecerea timpului o întîlnim deseori în paginile literaturii universale. La Fontaine: „Sur les ailes du temps”... (Pe aripile timpului – fabula Tînăra văduvă); Lamartine: „O temps, suspends ton vol!” (O, timp, oprește-ți zborul !) – în poezia Lacul; Eminescu, vorbind despre stolul cocorilor, adică al toamnelor: „Zboară ce pot/ Și-a lor întrecere/ Veșnică trecere/ Asta e tot!” (în poezia Stelele-n cer); Arghezi: „Au trecut vremile, vîrstele, orele,/ Fetele zvelte și horele,/ Au trecut porumbieii în zbor/ Pe deasupra lor…” (în poezia Au trecut...); Topîrceanu: „Trec anii și zilele-n goană/ Și-n zbor săptămînile trec...” (Balada chiriașului grăbit)… Așadar, avem de unde alege citate pentru zborul nesfîrșit al vremii: (Vezi, pentru aceeași idee: Eheu! fugaces labuntur anni (Horațiu) și Fugit irreparabile tempus (Vergiliu). LIT.

Die Toten reiten sehnell (germ. „Morții călăresc repede” – adică sînt repede uitați; vezi: Les morts vont vite). LIT.

Les morts vont vite (fr. „Morții se duc repede” – adică, sînt uitați curînd) – E traducerea versului Die Toten reiten schnell! (Morții călărese repede) din balada Leonore de Bürger, care, la rîndul lui, s-a inspirat din dictonul latin Cita mors ruit (Moartea năvălește repede). Am notat aici versiunea franceză, fiind cea mai des citată în vorbirea curentă. În literatură se întîlnesc toate cele trei variante. Eminescu folosește expresia apropiată: Mortua est! (A murit, s-a dus, s-a terminat), în poezia care poartă chiar acest titlu. Iar graiul nostru exprimă aceeași idee în vorba populară: „Morții cu morții și viii cu viii.” LIT.

Intrare: repede (adv.)
repede2 (adv.) adverb
adverb (I8)
Surse flexiune: DOR
  • repede
răpede2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • răpede
rapede
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repedeadverb

  • 1. Cu zor, în grabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: iute diminutive: repejor
    • format_quote Ca să nu fie observată o luă repede înapoi spre casă. BART, E. 237. DLRLC
    • format_quote Vestea se duse repede la primărie. BUJOR, S. 46. DLRLC
    • format_quote Orașele, sub ochii-mi... mai repede ca gîndul... Se șterg, fără să-mi lase vreo urmă de regret. MACEDONSKI, O. I 52. DLRLC
    • format_quote Caii mergeau acum destul de repede, că trăgeau acasă. VLAHUȚĂ, O. A. 491. DLRLC
    • format_quote repetat Baba Maranda scarmănă pene repede-repede, cu unghii ascuțite și aduse la vîrf. C. PETRESCU, R. DR. 139. DLRLC
    • 1.1. Brusc, deodată, grabnic, imediat, îndată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mi-am întors repede capul s-o văz. CARAGIALE, P. 39. DLRLC
      • format_quote Mihnea jos sare; Însă repede iară încalecă. Fuge mai tare. BOLINTINEANU, O. 74. DLRLC
      • chat_bubble A lua (pe cineva) repede. DLRLC
      • chat_bubble Repede-repejor = fără întârziere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: îndată
        • format_quote cu pronunțare regională Zicea că-i frig și răpede-răpejor își cată de drum. CONTEMPORANUL, VII 499. DLRLC
  • 2. De timpuriu; prea curând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Angelo Deliu, cuceritorul, îmbătrînise repede. BART, E. 392. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.