RETEZA, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect, o parte a unui obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

reteza vt [At: DOSOFTEI, PS. 197/4 / V: (îvp) răt~ / Pzi: retez, 3 (reg) rateză / Im și: (Mol) retezeam / E: nct] 1 A tăia transversal, cu o singură tăietură completă, un obiect (pentru a-l scurta sau pentru a utiliza partea tăiată) sau o parte a corpului unei ființe. 2 (Pgn) A tăia. 3 (Îe) A-i ~ (cuiva) unghiile A face pe cineva inofensiv Si: a pune la punct. 4 (Îe) A-i ~ (cuiva) firul vieții A ucide pe cineva. 5 (Reg; c. i. o persoană) A-i tăia cuiva părul Si: a tunde. 6 (Reg; c. i. o haină) A scurta. 7 (Îe) A~ A o lua de-a dreptul pentru a scurta drumul. 8 (Îe) A o ~ de (sau la) fugă A începe să alerge Si: a o lua la fugă. 9 (Apc) A tăia fagurii dintr-un stup pentru a recolta mierea Si: a tunde, (reg) a rătunde (2). 10 A curăța stupul Si: a tunde, (reg) a rătunde. 11 (Apc; reg) A tăia din faguri larvele de trântori. 12 (Fig) A pune capăt la ceva Si: a curma (8), a întrerupe, a opri. 13 (Îe) A-l ~ (pe cineva) scurt sau a (i-)o ~ A-i limita cuiva pretențiile Si: a-l pune la locul lui. 14 (Îae) A pune brusc capăt discuției. 15 (Îe) A o ~ cu cineva (sau cu ceva) A întrerupe brusc relațiile cu cineva (sau a se lăsa subit de un lucru).

RETEZA, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect sau o parte a corpului unei ființe. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției. ♦ A tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea. 2. (Construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. 3. Fig. A face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe. – Et. nec.

RETEZA, retez, vb. I. Tranz. 1. A tăia transversal, cu o singură tăietură completă, un obiect (pentru a-l scurta sau pentru a utiliza partea tăiată) sau o parte a corpului unei ființe. Se opri să reteze cu un ferestrău îngust capătul scîndurii. C. PETRESCU, Î. II 181. Să-i reteze nasul despre partea dreaptă! BOLINTINEANU, O. 61. La cătane m-a luat, Părul mi l-a retezat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 319. (Absol.) Petrarii lui Manole croiau, retezau, ciopîrțeau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513. ◊ Expr. A-i reteza (cuiva) unghiile = a face pe cineva inofensiv; a pune pe cineva la punct. (Cu pronunțare regională) Stăpîne, ia, de-acum ai femeie cumsecade; numai s-o cam ții din frîu și să-i rătezi unghiile din cînd în cînd, ca nu cumva să-ți pună coarne. CREANGĂ, P. 178. A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile, a pune (pe cineva) la locul lui, a-i tăia (cuiva) vorba, a pune brusc capăt discuției. M-am bucurat cînd am văzut cum l-ai retezat scurt. C. PETRESCU, R. DR. 125. 2. A tăia fagurii dintr-un stup pentru a recolta mierea. Ca să le meargă bine stupilor peste an, trebuie să-i retezi la sînt-Ilie. MARIAN, la CADE. ♦ (Construit cu pronumele feminin «o», cu sens neutru) A o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul. De la Brebu o retezăm călări peste culmea Negrașului. VLAHUȚĂ, la TDRG. 3. Fig. (Cu privire la abstracte) A pune capăt la ceva, a face să înceteze brusc; a curma, a întrerupe. Toți rîd... dar ce retează deodată rîsul lor? ALECSANDRI, P. III 451.

A RETEZA retez tranz. 1) A tăia transversal, făcând mai scurt. ~ părul. ◊ A o ~ a merge de-a curmezișul pentru a scurta din cale. 2) (fagurii) A tăia, desprinzând stratul superior (pentru a recolta mierea). 3) fig. (vorba, convorbirea, cearta etc.) A întrerupe brusc; a curma. ◊ A i-o ~ cuiva a pune pe cineva la punct; a-i tăia cuiva vorba. /Orig. nec.

retezà v. 1. a scurta prin tăiere: îi reteză capul; 2. a scoate mierea și ceara din stup; 3. fig. a întrerupe, a tăia: toți râd..., dar ce retează deodată râsul lor? AL. [Origină necunoscută].

răteza v vz reteza

2) rătéz v. tr. V. retez.

3) retéz și (est) rătéz, a -zá v. tr. (după Pascu, d. bg. otrĭezvam, retez. Totușĭ, fiind-că inf. în -za ca la boteza, cuteza, necheza pare straniŭ la un verb slav și fiind-că din otrĭezvam s’ar fi făcut maĭ degrabă un verb în -ui, ca și a obrezui, cu care se înrudește, e maĭ plauzibilă derivarea din vgr. airetizo, aleg, fac disidență, îs eretic, d. airéo, ĭaŭ, și af-aireo, retez). Taĭ extremitățile, taĭ despărțind: călău ĭ-a retezat capu, mașina ĭ-a retezat degetele. A reteza stupu, a-l goli de fagurĭ, a-ĭ scoate mĭerea. Fig. Decid energic și răpede (tranșez): s’o retezăm odată cu asta! A o reteza cuĭva, a-ĭ impune o limită pretențiunilor, a-l pune la locu luĭ, a-l învăța minte: ĭ-am retezat-o scurt. A o reteza cu cineva (saŭ cu un lucru), a rupe brusc relațiunile cu el (saŭ a te lăsa subit de un lucru). A reteza un drum, a apuca un drum maĭ scurt.

reteza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. retez, 3 retează; conj. prez. 1 sg. să retez, 3 să reteze; imper. 2 sg. afirm. retează

reteza (a ~) vb., ind. prez. 3 retează

reteza vb., ind. prez. 1 sg. retez, 3 sg. și pl. retează

reteza (ind. prez. 1 sg. retez, 3 sg. și pl. retează)

retez, -zat prt.

RETEZA vb. v. curma, întrerupe, opri, scurta, tăia, tunde.

RETEZA vb. 1. a ciunti, a tăia, a trunchia. (~ crengile unui copac.) 2. (reg.) a rătunde, a tunde. (A ~ fagurii.) 3. a tăia, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 4. a tăia, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.)

RETEZA vb. 1. a ciunti, a tăia, a trunchia. (~ crengile unui copac.) 2. (reg.) a rătunde, a tunde. (A ~ fagurii.) 3. a tăia, (pop.) a rade, (reg.) a curma. (A ~ capul cuiva.) 4. a tăia, (pop.) a lua. (Obuzul i-a ~ piciorul.)

reteza vb. v. CURMA. ÎNTRERUPE. OPRI. SCURTA. TĂIA. TUNDE.

reteza (retez, at), vb. – 1. A scurta, a tăia, a tranșa. – 2. A curăța stupul. – Var. răteza. Origine îndoielnică. Nici una din multele ipoteze prezentate nu este acceptabilă. Din sl. rĕzati „a scurta” (Cihac, II, 310) nu este posibil din punct de vedere fonetic; din sl. otrĕzati (Crețu 362; Weigand, BA, II, 258; Pascu, Beiträge, 12) nu este mai simplu. Din lat. *recaediāre < caedĕre (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 305; Pușcariu 1457; REW 7106; Pușcariu, Dacor., I, 325; Rosetti, I, 171) nu are nici o probabilitate, cf. Tiktin; lat. *recidiāre < recidĕre (Giuglea, Dacor., II, 221) prezintă aceeași problemă fonetică, care pare insolubilă. Alții au pornit de la lat. *retundiāre, cf. fr. rogner (Candrea, GS, III, 227; Candrea); din lat. *retizāre „a tăia crengile care atîrnă deasupra apei”, de la retae (Graur, BL, IV, 110); din gr. αίρετίζω „a alege” (Scriban), a cărui explicație semantică pare deficientă; din sl. retęzŭ „zăvor” (Conev 80); toate aceste ipoteze sînt neverosimile. Explicația lui P. Papahagi, Dunărea, IV, 122-4 (Lozovan 250) nu este accesibilă. În cercetarea originii acestui cuvînt, trebuie să se țină seamă de sensul lui foarte special, acela de „a tăia potrivind” sau „a tăia alegînd”, cum se face de exemplu la tăierea părului, la curățirea unui copac etc. Dacă se ia în considerație această nuanță, ne putem gîndi că nu este o var. a lui *neteza, din lat. *nitidiāre „a curăța nivelînd”; cf. netezi, care este un der. interior, pornind de la neted. Schimbarea inițialei nu este clară; dar coincide cu cea de la rîncheza › nincheza. Der. retez, s. n. (tăiș, custură; diametru); retezătură, s. f. (tăiere, tăietură; unealtă de marcat vitele).

a i-o reteza (cuiva) scurt expr. 1. a-i limita (cuiva) pretențiile. 2. a pune brusc capăt unei discuții.

a-i reteza (cuiva) ghearele expr. a face (pe cineva) inofensiv, a pune (pe cineva) la punct.

a-l reteza (pe cineva) scurt expr. v. a i-o reteza (cuiva) scurt.