REȚEA, rețele, s. f. 1. Împletitură de fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. țesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (Înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din rețea (1). 3. Întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susținători. 4. Sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri. ◊ Rețea de distribuție = ansamblu de ramificații prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraș apa, gazele, electricitatea. Rețea de telecomunicații = ansamblul liniilor, stațiilor de amplificare, centralelor etc. care realizează comunicațiile pe un anumit teritoriu. Rețea de radiodifuziune = ansamblu de instalații destinat să asigure radiodifuzarea programelor de radio. 5. (Fiz.) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; ansamblu de obiecte aflate în punctele de întretăiere ale acestor linii. ◊ Rețea de difracție = placă transparentă care are săpate pe suprafața ei linii foarte fine, la distanțe egale, folosită în locul prismei pentru dispersarea luminii și producerea unui spectru. 6. (În sintagma) Rețea hidrografică = totalitatea albiilor prin care se scurg apele de suprafață. 7. Ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc. 8. (Zool.) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de fărâmițare a furajelor; ciur. – Lat. *retella.

rețea sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) raț~, răț~ / Pl: ~ele, (înv) ~eli / E: ml retella] 1 Împletitură din fire (de ață, sfoară, sârmă etc.) lucrată în ochiuri mari Si: plasă, fileu (1). 2 (Pex) Țesătură rară care imită o rețea (1). 3 (Pan) Pânză de păianjen. 4 (Înv) Dantelă. 5 Plasă de vânătoare sau, mai ales, de pescuit. 6 (Rar; fig) Intrigă. 7 (Rar; fig) Capcană (2). 8 Săculeț făcut din împletitură de sfoară unde se păstrează, în timpul pescuitului, peștele prins cu undița. 9 Poliță făcută din împletitură de sfoară sau de sârmă groasă, pe care se așază bagajele în tren, în autobuz etc. 10 (Reg) Fileu pentru păr. 11 Obstacol în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren, alcătuit din sârmă ghimpată întinsă în rânduri dese între stâlpi susținători. 12 (Urmat de determinări) Ansamblu de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri. 13 (Îs) ~ hidrografică Totalitatea văilor prin care se scurg apele de suprafață dintr-un anumit teritoriu. 14 (Îs) ~ de distribuție Ansamblu de conducte prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraș apa, electricitatea, gazul metan etc. 15 Sistem de vase sanguine, de nervi etc. 16 Ansamblu de instituții, școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc. 17 Al doilea compartiment al stomacului rumegătoarelor Si: ciur (27).

REȚEA, rețele, s. f. 1. Împletitură de fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. țesătură rară imitând acest fel de împletitură. ♦ (Înv.) Dantelă. 2. Obiect făcut din rețea (1). 3. Întăritură în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren făcută din sârmă ghimpată, întinsă între stâlpi susținători. 4. Sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri. ◊ Rețea de distribuție = ansamblu de ramificații prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraș apa, gazele, electricitatea. Rețea de telecomunicații = ansamblul liniilor, stațiilor de amplificare, centralelor etc. care realizează comunicațiile pe un anumit teritoriu. Rețea de radiodifuziune = ansamblu de instalații destinat să asigure radiodifuzarea programelor de radio. 5. (Fiz.) Ansamblu format din mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; obiect situat la întretăierea acestor sisteme. ◊ Rețea de difracție = placă transparentă care are săpate pe suprafața ei linii foarte fine, la distanțe egale, folosită în locul prismei pentru dispersarea luminii și producerea unui spectru. 6. (În sintagma) Rețea hidrografică = totalitatea apelor curgătoare de pe un anumit teritoriu. 7. Ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc. 8. (Zool.) Unul dintre cele patru compartimente ale stomacului rumegătoarelor, asemănător cu un fagure, cu rol de depozitare și de fărâmițare a furajelor; ciur. – Lat. *retella.

REȚEA, rețele, s. f. 1. Împletitură de fire (de ață, sfoară, sîrmă) lucrată în ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. țesătură rară, imitînd acest fel de împletitură. Două raze ale soarelui de mai... străbăteau pe la marginea perdelei de rețea. STĂNOIU, C. I. 73. ◊ Fig. Un pîlc de copaci se arătă cu rețeaua uscată de ramuri tremurînd, șuierînd, fîșîind în năvala vîntului. SADOVEANU, O. III 334. Paianjenii dormeau în rețelele întinse între strașină și trandafiri. GALACTION, O. I 42. O nesfîrșită și subțire rețea viorie de aburi auriți se așternuse peste marea frămîntată, parcă de valuri, a brădetului. HOGAȘ, M. N. 57. ♦ (Învechit) Dantelă, horbotă. (Cu pronunțare regională) 2 perne de tulpan cu flori de tiriplic, cu rățele de fir. ODOBESCU, S. I 422. Am primit de curînd: mătăsării de Veneția, tulpanuri, panglice, rățele și horbote din Lipsca. FILIMON, C. 109. 2. Obstacol în fața tranșeelor sau îngrăditură la un teren, făcută din sîrmă ghimpată întinsă în rînduri dese între stîlpii susținători. Se văd ici-colo rețelele de sîrmă, creneluri de tranșee. CAMIL PETRESCU, U. N. 300. Rețeaua de sîrmă ghimpată, în licărirea albă a cîtorva stele, părea uneori o panglică de flori de gheață. REBREANU, N. 56. 3. Obiect făcut din rețea (1): a) plasă de vînătoare sau, mai ales, de pescărie. V. mreajă. Ajunse cu luntrea la mal, o priponi, ieși în drum cu rețeaua plină de pește. SADOVEANU, O. II 57; b) poliță din împletitură de sfoară sau de sîrmă groasă, pe care se așază bagajele în tren, autobus etc.; c) pungă făcută din plasă. În rețeaua gentei pe care o purta la șold, observai cinci ori șase rațe împușcate. SADOVEANU, O. VIII 206. 4. Fig. Sistem de conducte, galerii, străzi, drumuri etc. cu multe ramificații și întretăieri. O rețea de galerii, perfect orizontale, străbate toată mina. BOGZA, Ț. 63. Soarele cobora spre asfințit și deodată rețele de apă, pînă atunci nevăzute, începură să licărească. SADOVEANU, O. VIII 83. ◊ Rețea de distribuție = ansamblu de conducte prin care se distribuie consumatorilor dintr-un oraș apa, gazele, electricitatea. Rețea de difracție = placă transparentă care are săpate pe suprafața sa linii echidistanțate foarte fine, folosită în locul prismei pentru dispersarea luminii și producerea unui spectru. Rețea de drenaj v. drenaj. ♦ Ansamblu de instituții, școli etc. răspîndite într-o localitate, regiune etc. Rețeaua brigăzilor ieșite în campanie le apăru din nou în față și în minte, ca un cîmp de bătălie cu unitățile desfășurate. MIHALE, O. 132. S-a creat... o mare rețea de instituții pentru protecția copilului. SAHIA, U.R.S.S. 108.

REȚEA ~ele f. 1) Împletitură de fire (ață, sfoară, sârmă etc.) lucrată în ochiuri mari; plasă; fileu. 2) Obiecte de forma unei astfel de împletituri. 3) Împletitură de elemente concrete (conducte, căi etc.) sau abstracte (linii închipuite), care se încrucișează într-un anumit plan sau spațiu, făcând legătura între diferite obiecte și căpătând o configurație de plasă. ~ de comunicație. ~ electrică. ~ comercială. ♦ ~ de telecomunicații ansamblul liniilor de telecomunicații (telegrafice și telefonice) dintr-o regiune sau dintr-o țară. ~ hidrografică totalitate a apelor curgătoare și a bazinelor de apă aflate pe un anumit teritoriu. ~ de relații structură. [Art. rețeaua; G.-D. rețelei] /<lat. retella

rețeà f. 1. țesătură cu ochiuri din fire de mătase sau altele; 2. împletitură de vase sanguine, de nervi; 3. totalitate de căi ferate ce acopăr o țară. [Lat. *RETELLA (tras din RETE)].

*rețeá f., pl. ele (lat. retĕlla, dim. d. rete, n., saŭ d. retis, f., rețea; it. rete și reticella; fr. rets și réseuil, réseau, d. retiolum, dim. d. rete). Plasă de prins peștĭ orĭ păsărĭ orĭ de dus ceva (fîn, legume). Lucru care seamănă a rețea, ca pînza painjinuluĭ, nerviĭ, vinele și arterele, drumurile ș. a.: rețeaŭa căilor ferate. – Și rățea.

rațea sf vz rețea

rățea sf vz rețea

rățeá, V. rețea.

rețea s. f., art. rețeaua, g.-d. art. rețelei; pl. rețele

rețea s. f., art. rețeaua, g.-d. art. rețelei; pl. rețele, art. rețelele

rețea s. f., art. rețeaua, g.-d. art. rețelei; pl. rețele

rețea

rețea, -țele.

REȚEA s. v. dantelă, intrigă, mașinație, uneltire.

REȚEA s. 1. plasă. 2. (ANAT.) ciur. (~ la stomacul rumegătoarelor.)

REȚEA s. 1. fileu, plasă. (~ la un năvod.) 2. (ANAT.) ciur. (~ la stomacul rumegătoarelor.)

rețea s. v. DANTELĂ. INTRIGĂ. MAȘINAȚIE. UNELTIRE.

rețea (rețele), s. f. – Plasă. – Var. rățea. Lat. *rĕtĕlla, dim. de la rĕtis (Tiktin, ZRPh., XI, 57; Pușcariu 1456; REW 7255a), cf. it. rezza, abruz. ritedda, fr. réseau. Contaminarea cu mag. réce (Drăganu, Dacor., VII, 191-4) nu pare o ipoteză necesară.

REȚEA s. f. (cf. lat. *retella): totalitatea punctelor de anchetă, a localităților ce urmează a fi anchetate lingvistic de către anchetator. Ea trebuie să fie suficient de deasă pentru ca să poată surprinde trăsăturile cele mai importante ale graiului cercetat.

REȚEÁ (lat. *retella) s. f. 1. Împletitură din fire de ață, de sfoară, de sârmă etc., lucrată cu ochiuri mari; plasă, fileu; p. ext. țesătură rară care imită acest fel de împletitură. 2. Obiect făcut din r. (1). ♦ Obstacol, întăritură în fața tranșeelor sau gard făcut din sârmă ghimpată, întinsă (în rânduri dese) între stâlpi susținători. 3. (MAT.) R. de drepte în plan = sistem format din două familii (fiecare depinzând de un parametru) de drepte. R. de curbe pe o suprafață = sistem format din două familii (depinzând fiecare de un parametru) de curbe, situate pe o suprafață. R. de cercuri în plan = familie de cercuri a căror ecuație depinde liniar de trei parametri omogeni, 4. (EC.) R. tarifară = element component al sistemului de plăți, prin care se stabilește categoria de încadrare a angajaților în mod diferențiat pe ramuri, în funcție de complexitatea procesului tehnologic. 5. (FIZ.) Ansamblu plan sau spațial format din două sau mai multe sisteme de linii care se întretaie între ele; ansamblu de obiecte aflate în punctele de întretăiere ale acestor linii. R. cristalină, r. de linii imaginare care leagă punctele ce reprezintă centrele particulelor constitutive ale unui cristal. ◊ R. de difracție v. difracție. 6. (TEHN.) Ansamblu de conducte (de apă, de canalizare etc.) sau de conductoare electrice legate la noduri între ele. ◊ R. de telecomunicații = ansamblul liniilor, stațiilor de amplificare, centralelor etc. care realizează comunicațiile pe un anumit teritoriu. R. electrică de energie = ansamblul instalațiilor pentru transmiterea energiei electrice de la centralele electrice până la consumatori. 7. (TOPOGR.) R. geodezică = ansamblu de puncte geodezice marcate pe teren prin borne de beton a căror poziție în cadrul planului de proiecții este precis determinată și care, unite între ele, formează o r. de triunghiuri echilaterale. R. trigonometrică = ansamblu de puncte dintr-o triangulație. R. de nivelment = totalitatea punctelor de nivelment din ansamblul unui teritoriu. 8. (HIDROL.) R. hidrografică = totalitatea albiilor prin care se scurg apele de suprafață dintr-un anumit teritoriu, care cuprinde: r. h. temporară (care nu funcționează decât în urma ploilor sau a topirii zăpezii), r. h. semipermanentă (lipsită de apă în perioadele secetoase), r. h. permanentă (care are apă tot timpul anului). 9. R. meteorologică = totalitatea stațiilor meteorologice care efectuează observații asupra elementelor meteorologice de pe un anumit teritoriu. Se deosebesc: r.m. de ordinul I (sau aerologice), care efectuează observații din oră în oră; r.m. de ordinul II (sau climatice), care efectuează patru observații în 24 de ore, și p.m. de ordinul III (sau posturi pluviometrice) care înregistrează numai precipitațiile atmosferice căzute. 10. R. cartografică, reprezentare pe hartă a meridianelor și paralelelor geografice într-o anumită proiecție cartografică. Servește la întocmirea hărților și la determinarea coordonatelor punctelor. 11. Ansamblu de instituții, de școli etc. răspândite într-o localitate, într-o regiune etc. 12. Ansamblu de relații și de membri ai unei organizații clandestine (ex. r. de spionaj). 13. (ZOOL.) Reticulum. 14. (ECOL.) R. trofică, sistem de lanțuri trofice interconectate prin care se realizează circuitul substanței organice (prin intermediul organismelor vii) în cadrul unei biocenoze. O serie de specii au o alimentație diversificată, participând la mai multe lanțuri trofice la diverse niveluri ale acestora (de ex. unele răpitoare de noapte, care se hrănesc cu rozătoare cât și cu păsări insectivore și granivore, vulpile, șacalii), în timp ce alte specii servesc ca hrană (ca șoarecii, iepurii etc.) mai multe tipuri de consumatori. În acest fel se stabilesc legături complexe care în general asigură stabilitatea sistemului.